Pe lângă pedeapsa cu bătaia, ce se aplică în incinta Mitropoliei şi în timpul procesului, există şi bătaia ce precede începutul procesului şi este administrată de către slujbaşii spătăriei şi agiei şi de ispravnicii de judeţe.
Cine sunt protagoniştii? După cum am văzut în capitolele precedente, femeile adultere, amantele şi amanţii, prostituatele se află la discreţia slujbaşilor statului. Marele agă are printre atribuţiile sale şi pe aceea de a asigura paza moravurilor în capitală, având practic deplina libertate în urmărirea acestor delicte şi chiar în a defini ce este şi ce nu este deviere de la buna morală.
Spătărei, armaşi sau stegari intervin, dar nu se mulţumesc numai cu reţinerea persoanei şi încredinţarea ei organelor competente pentru a-i stabili vinovăţia şi în conformitate cu aceasta şi pedeapsa.
Vinovată sau nu, simpla prezenţă a femeii într-un loc public sau o acuzaţie din partea unui vecin, cu privire la presupusa ei conduită desfrânată, dă dreptul acestor mici funcţionari s-o bată pe loc, sau în sediul spătăriei sau al agiei.
Amantul se plasează în aceeaşi situaţie, dar bărbat fiind, scapă mult mai uşor, negociind cu agenţii executivi sau fugind pur şi simplu. O femeie adulteră, de pildă, poate fi bătută, într-o scurtă perioadă de timp, de mai multe ori: când este prinsă asupra faptului de către strajă, apoi la spătărie şi în fine la Mitropolie.
O altă sancţiune aplicată norodului este „darea prin târg”. Numai anumite vini se pedepsesc cu târgul: adulterul şi bigamia. Nu trebuie considerat că asta îi scuteşte pe bigami sau pe adulteri de bătaie, de regulă pedepsele se combină între ele.
Darea prin târg presupune plimbarea desfrânatului pe uliţă, călare pe măgar, cu strigarea faptei. Impactul vizual şi auditiv este foarte puternic, iar caracterul dezonorant devansează durerea fizică, el pune în lumină fapta reprobabilă pe care o prohibeşte.
Din această categorie face parte şi „punerea în jug”. Înfiinţată de Alexandru vodă Ipsilanti, îndeosebi pentru cei care nu merg la biserică şi nu respectă sărbătorile religioase, ajunge să fie aplicată, cu precădere, bărbaţilor violenţi, beţivi şi risipitori.
Jugul este amplasat în faţa bisericii şi există unul şi la Mitropolie. Persoana vinovată este imobilizată în jug duminica şi în zilele de sărbătoare, pentru a fi văzută de cât mai mulţi enoriaşi. De pildă, la 19 noiembrie 1781, Călin din mahalaua Dichiului „a fost canonisit cu băgarea în jug”, întrucât apucându-se de băutură şi de „curvăsărie” îşi necinsteşte părinţii şi trăieşte rău cu soţia.
Sau Dragul din mahalaua Precupeţii Vechi este „băgat de gât în jug” ca să-şi „vină în simţire”, deoarece ameninţă că îşi va încuia nevasta în casă şi îi va da foc. Instalat la poarta bisericii parohiale, jugul poate fi văzut ca un stâlp al infamiei. (Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)
