În episodul trecut, pe care îl găsiţi pe ( http://miscareaderezistenta.ro/carte/din-vremea-lui-pazvante-chiorul-flagrant-delict-pentru-prinderea-ibovnicilor-partea-i-45187.html), o prezentam pe Neaga, soţia lui Stiria, care, abia aşteptând să-i plece bărbatul cu treburi, îşi cheamă ibovnicul acasă. Sluga, Stoica, primeşte însărcinare de la stăpânul Stiria să-i aibă grijă de nevastă. Stoica miroase cum stau lucrurile cu stăpâna şi dă fuga la Panait cupeţul, un vecin, să-i prindă în fapt.
Panait bate la uşă, Neaga nu vrea să-i răspundă. Or, Panait atât aşteaptă, îl strigă pe Stoica, îl pune paznic la uşă, iar el se suie în pod şi pe acolo se lasă în casă şi iată ce găseşte: „pă ţigan încuiat în cămară numai cu cămaşa, aşijderea fiind şi ia numai cu iia”, în timp ce slujnica se refugiase de frică sub pat.
Zăvorând uşa, femeia încercase nu să apere intimitatea actului sexual, ci să ascundă de ochii satului un fapt ce are valenţe ruşinoase în mentalitatea ţăranilor. Că este vorba de frica oprobiului public şi nu de intimitate o demonstrează derularea actului în prezenţa slujnicei, considerată un actor pasiv şi care şi-a continuat nestingherită somnul fără să se jeneze sau să fie deranjată de activitatea sexuală a celor doi.
Intervenţia bărbaţilor poate fi citită ca o îndatorire a fiecărui membru comunitar, obligat să vegheze la respectarea cinstei celuilalt. Îndrăzneala le este dată de statulul lor de bărbaţi superiori femeilor, indiferent de poziţia pe care acestea ar ocupa-o, iar obiceiurile le legitimează acţiunea. În plus, se întrezăreşte dorinţa răutăcioasă a slugii de a-şi face de râs stăpâna, simţindu-se probabil jignită ca urmare a unui refuz în faţa unei propuneri de aceeaşi natură.
Actul, pentru a căpăta o autoritate cât mai mare, are nevoie de privirile celorlalţi şi mai ales de cele ale rudelor. Satul se trezeşte spre dimineaţă în strigătele şi ţipetele lor, părinţii femeii sunt duşi „s-o vază dimpreună cu ţiganul”. De ruşine, tatăl nu îndrăzneşte să privească un asemenea spectacol, ci rămâne în pragul porţii şi furios începe să înjure, zicând „să-i fută cleftul ei, ca o căţea au făcut, ca o căţea să rămâie”.
În casă, toţi se reped asupra ţiganului să-l bată, să-l insulte, să-l omoare. Legat cobză, Nedelco aşteaptă cu teamă şi disperare, cerşind îndurare. Înduioşată, Neaga încearcă să-i potolească, implorând iertare şi promiţându-le o pace avantajoasă. Părăsită de tată, ea are de partea ei pe mamă care intervine şi le propune celor doi să tacă în schimbul a „taleri 10 i 2 cămăşi i 2 căciuli negre”.
Ţiganul dă şi el 8 taleri şi un cal, numai şi numai să scape. Diferenţa socială apare din nou foarte bine marcată. Măritată de părinţi după un ţăran înstărit din sat, Neaga îşi găseşte alinare în braţele ţiganului. Ruşinea se amplifică, iar tatăl, prin refuzul de a-şi salva fiica, marchează tocmai această batjocoră la care nu vrea să fie părtaş.
În timp ce negocierea se derulează fără scrupule, Neaga se tânguie şi plânge: „că mai nainte era numai vorbă că are de-a face cu ţiganul, iar de vreme ce au ieşit lucru la maidan, va să-şi ia lumea în cap, să o ducă să o piarză”. Dar nu-şi ia lumea în cap, aşteaptă şi speră că soţul ei n-o să afle.
Întors în sat, acesta este repede pus la curent cu aventura soţiei sale şi, fără să stea prea mult pe gânduri, porneşte jalbă către Prea Sfinţia Sa. Dezonoarea îmbracă o formă dublă: nu numai că a comis un adulter, dar cel cu care l-a comis este un ţigan, adică scursoarea societăţii. Chiar dacă ar fi iertat-o pentru greşeala păcatului, nu i-ar fi putut ierta alegerea. (Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)
