Cartea „Bastonul din ranița mea era din… naftalină”, publicată de Mihai Baron la Bookfest: "O invitație pentru fiecare să-și reviziteze viața și să și-o scrie. Povestea fiecăruia este importantă!"

10 Iun 2024 | scris de Mara Răducanu
Cartea „Bastonul din ranița mea era din… naftalină”, publicată de Mihai Baron la Bookfest: "O invitație pentru fiecare să-și reviziteze viața și să și-o scrie. Povestea fiecăruia este importantă!" Galerie foto (8)

Mihai Baron și-a lansat la standul Editurii Neverland, în cadrul Târgului de carte Bookfest București, la Cafeneaua Literară, cartea „Bastonul din ranița mea era din… naftalină.” Un titlu care te inspiră să citești cartea, în care vei descoperi o poveste care merită, cu adevărat, ascultată. Mihai Baron, autorul, este un român care trăiește în Montréal și care te cucerește de la prima vedere.

Este un om vesel, un fel de carte deschisă, care te îmbie să-i citești poveștile. Și pe cele în care a cucerit Everestul vieții, dar și momentele în care a pierdut ca să se poată ridica mai puternic.

Mai pe scurt, așa cum scrie chiar autorul, este "povestea unui antreprenor de succes sau cum să faci din rahat bici și din idei bani." Sună bine, nu?

 

 

"My way", Frank Sinatra...

 

Povestea lui Mihai Baron te inspiră și te face să-ți fie dor de tine, cel de altădată, de viața ta și de amintirile tale. Te ispitește să te întorci cuminte, temător și curios la "bastonul din ranița ta de naftalină."

Citindu-i cartea, descoperi, alături de autor, poveștile care l-au învățat să trăiască viața la maximum, dar și momentele în care a fost pe marginea prăpastiei, reușind să facă față provocărilor și să devină mai puternic.

Sunt savuroase pasajele în care regăsim umorul specific lui Mihai Baron - fost component al Brigăzii de la ASE -amintindu-ne și de ideea care persistă în mentalitatea românească și anume aceea că umorul ne ajută să învingem problemele și să ieșim mai puternici din orice situație. 

 

Mihai Baron povestește în ritmul muzicii de colecție

 

Mi-a plăcut să-l citesc pe Mihai Baron. Are o poveste scoasă de la "naftalina" vieții, care ilustrează perfect - cu povești, amintiri, bucurii, râsete, îngrijorări, dezamăgiri, emoții - drumul de la un transfug, obligat să spele vase în restaurante pentru a supraviețui, până la afacerist de succes în Canada.

Un drum pe care autorul a știut să-l îmbrace după personalitatea și stilul său, purtându-ne, printre rândurile unei povești care te emoționează, care te face să zâmbești, dar mai ales îți arată că se poate.

Se poate să fii tu cel care-și scrie și rescrie povestea. Te face să înțelegi că, indiferent cine ești și cum te numești, și povestea ta este importantă. Că ea merită ascultată și citită. 

Mi-a plăcut mult un lucru pe care nu l-am regăsit în alte cărți și anume faptul că fiecare capitol este însoțit și de titlul unei melodii, care l-a inspirat pe autor, pentru a descrie cât mai bine acel moment al vieții lui.

Un fel de "My Way", care te poartă prin toate colțurile lumii, te îngenunchează, te ridică și te face să găsește cea mai bună variantă a ta, dincolo de vremuri și de vreme.

 

"Faptul că scrii despre viața ta, este ca și cum te-ai duce într-un pod și începi să răscolești printre lucrurile vechi"

 

Autorul a explicat de ce a ales acest titlu care incită curiozitatea cititorului și ce a însemnat pentru omul Mihai Baron să-și scoată amintirile de la naftalină.

Chiar așa, ce sentimente te încearcă când, așezat în fața cufărului cu amintiri, pleci în căutarea timpului tău?

"Viața mi-a prezentat o oportunitate, legată de naftalină - de aici și ideea atribuită lui Napoleon, care că ar fi spus tuturor generalilor lui să aibă încredere în faptul că fiecare soldat are în ranița lui un baston de mareșal. Pe al meu, l-am găsit în ranița mea - nu în armată și nu în România, ci în Hong Kong - în ultimul loc în care cineva s-ar fi așteptat să găsească un lucru. Nu vorbesc aici de ceva, neapărat fizic, ci a fost o idee, care culmea, a fost legată chiar de naftalină.

Norocul, așa cum îl înțeleg eu, a fost să fie legat de naftalină, care la rândul ei este legată de perpetuitate, de păstrare, de ceva conservator și care este acolo, în viața fiecăruia dintre noi. La unii poate să apară dintr-un salam de Sibiu, la alții, dintr-o carte scrisă cu măiestrie, la ceilalți într-o invenție medicală.

Este cel mai greu să scrii despre momentele grele, când ai coborât la nivele la care nu te-ai fi așteptat, cum ar fi trecerea mea prin lagărul de refugiați de la Traiskirchen, care a fost dezumanizant, extrem de greu. Faptul că scrii despre viața ta este ca și cum te-ai duce într-un pod și începi să răscolești printre lucrurile vechi. Găsești și câte-o mică comoară, dar și lucruri vechi, hârtii care nu miros grozav, amintiri pe care nu ai fi vrut să ți le amintești", a mărturisit autorul.

 

"Dacă nu râzi de tine, pierzi cele mai tari glume"

 

Mihai Baron ne-a povestit puțin și despre următoarea carte - care este deja scrisă - și așteaptă cuminte să fie publicată. Stați aproape, umorul este la el acasă, ba mai mult, autorul ne promite că vom râde copios! 

Ce i-ar spune Mihai Baron cel de astăzi, tânărului Mihai de altădată și ce ar schimba la viața pe care a trăit-o și pe care a descris-o, cu o perfecțiune imperfectă, printre rânduri? 

"I-aș spune simplu (n.r. - Mihai Baron de astăzi tânărului Mihai de altădată), fă exact ce ai făcut până acum, nu schimba nimic! Perioadele grele prin care am trecut m-au făcut să fiu temerar, m-au ajutat să continui să alerg după nou, să risc, să am încredere în forțele mele. Este scrisă deja următoarea carte și sunt încântat de ea. Este un roman de ficțiune, o satiră. Iubesc umorul și apropo de asta, dacă nu râzi de tine, pierzi cele mai tari glume. Cea de-a doua carte este despre România anului 2026, iar situația geo-politică de astăzi este dusă de mine, într-o manieră satirică, undeva la extreme. Vă mai spun un singur lucru, este o carte în care, într-un final, România salvează omenirea.

Anumite capitole le-am scris râzând, atât de mult îmi plăceau ideile. Am scris cartea asta ca și cum mă pregătesc să am invitați și nu știu ce să le pun pe masă. Și atunci, am creat un meniu cu întâmplări, dintre care unele sunt mai ușoare, iar altele mai grele, fiecare în funcție de ceea ce a trăit. Iar când am terminat masa, ultima pagină a cărții este un desert. De fapt, este o invitație la scris! 

Vreau să reamintesc că povestea fiecăruia este importantă. Se spune că doar cei cu nume pot scrie și că acea carte se va vinde. Eu nu sunt de acord cu asta, de aceea, cartea mea este o invitație pentru fiecare să-și reviziteze viața și să și-o scrie. Poveștile fiecăruia trebuie spuse, sunt la fel de importante", a mărturisit Mihai Baron.

Alte stiri din Carte

Ultima oră