Liviu Georgescu s-a stins din viață pe 27 aprilie 2023, la Miami, la numai douăzeci de zile după ce împlinise 65 de ani. Soția și fiul poetului îi cinstesc memoria și îi duc mai departe povestea. Nu este zi în care soția sa, Doina, să nu se gândească la omul cu care cu care a împărțit toate bucuriile și tristețile lumii, la toate tainele în care au rămas încă multe versuri nerostite, dar și multe poezii scrise doar pe hârtia netipărită a sufletului care aleargă, ceas de ceas, în căutarea sufletului pierdut.
Scriitura lui Liviu Georgescu, ca și sufletul său, rămân în nemurire. Viața și povestea lui sunt amintite și cinstite cu fiecare vers rostit, cu fiecare poezie citită. Soția sa nu îl lasă niciodată să "moară", amintind mereu de viața lor împreună, de povestea a două suflete pereche, așa cum este rar să mai întâlnești în zilele noastre.
Scriitoarea americană F.J. Bergmann, inspirată de poezia lui Liviu Georgescu
Poezia lui Liviu Georgescu a inspirat mulți oameni. Caz concret: F.J. Bergmann - poetă, scriitoare de science-fiction, artist și web designer - pe care a inspirat-o unul dintre poemele lui Liviu Georgescu (n.r. - Brightness Falls by F.J. Bergmann, after Liviu Georgescu), redat mai jos și în varianta tradusă în română și în cea în engleză.
Scriitoarea americană F.J. Bergmann (n.r.- foto jos) locuiește în Wisconsin și scrie poezie și science-fiction. Aceasta este în prezent editor de poezie al revistei Mobius: The Journal of Social Change, și editor al Star*Line, jurnalul revistei Science*Line.
Poeziile care unesc oamenii. F.J. Bergmann nu l-a cunoscut personal pe Liviu Georgescu, dar i-a citit poeziile
Cele mai frumoase și spectaculoase lucruri se nasc, paradoxal, din momente absolut întâmplătoare. Așa a fost și în cazul poemului scris de Liviu Georgescu, care a inspirat-o pe scriitoarea americană. Povestea este una care poate s-ar fi pierdut în timpul uitării, însă Doina, soția lui Liviu Georgescu, nu lasă să dispară nicio fărâmă din amintirea celui care i-a fost sprijin, iubire, destin.
Ei bine, F.J. Bergmann nu l-a cunoscut niciodată personal pe Liviu Georgescu. Iar poetul nu a aflat niciodată că aceasta i-a citit poeziile și că, inspirată de una dintre ele, scriitoarea americană a scris "Brightness Falls" (n.r. - "Strălucirea apune".)
De unde a pornit totul? - În 2002, mai multe poezii ale poetului Liviu Georgescu au fost publicate în revista americană URVOX, după ce acesta a câștigat premierul pentru volumul de poeme "Hidden death, hidden escape."
A fost la momentul și la timpul potrivit, pentru că în revista URVOX - acolo unde avea și ea publicate mai multe poeme - a descoperit poeziile lui Liviu Georgescu scriitoarea F.J. Bergmann. Și fără să cunoască personal autorul, aceasta a fost cucerită de unul dintre poemele regretatului scriitor Liviu Georgescu. Cine mai poate spune că poezia nu leagă oamenii, indiferent cine sunt și unde trăiesc?
Strălucirea apune
de F. J. Bergmann
Inspirată din poezia lui Liviu Georgescu
Tu, înǎlțându-te din ape despicate, creşti asemeni durerii din lumină diafană
Raza e unealta care ți se frânge pe brațele și picioare, dogoarea ei pe tălpile tale arse, arde!
Prin prisma tăcerii se naște spectrul muzicii celeste
Cât ține linia continuă de orizont, un câmp de leandrii și ciulini în culoarea trompetelor, împrejmuiesc ruinele unde amintiri înfrumusețate rămân precum lacrimi de sticlă împrăștiate pe fața ta.
Niciun anotimp nu e ca cel de acum, nu e niciun motiv să mai socotim pe cei frânți ca morți
Lasă-mă, părăsește-mă în voia versurilor mele, înainte se mi se evapore în aerul rece carnea mirată, înainte ca oasele mele de metal să se dizolve în râuri secătuite, înainte ca sufletul să-mi se piardă în soarele ce stă să răsară
Torn lumina printr-o pâlnie de hârtie prin care cuvintele se învârt ca o pulbere aurită
Trecutul l-am uitat deja. Merg către îmbrățișarea pe care viitorul o are pusă deoparte pentru mine. (Poezie tradusă în română de scriitoarea Anca Stuparu)
Brightness Falls
by F.J. Bergmann
after Liviu Georgescu
You, rising through parted waters, grow like pain in the beautiful light.
Illumination is the instrument that fractures on your arms and legs, scorches your feet, burnt, burning.
The prism of silence gives birth to the celestial spectrum of music.
Across the continuum, a field of oleander and thistles the color of trumpets surround the ruins where embellished memories linger like glass tears scattered on your face.
There is no season like the present, no reason to count the broken dead.
Leave me; abandon me to my verses before my astonished flesh evaporates in the cold air, my metal bones dissolve in the rivers of vacuum, my soul disappears in the emerging sun.
I am pouring light through a sieve made of paper where words swirl on the sheet like gold dust.
I have already forgotten the past. I walk toward the embrace the future holds for me.
Transcendență
de Liviu Georgescu
soarele se zbate într-o prismă
goarnele străpung metalul
carnea este cernută prin râuri
în gerul tăios
culori uitate dintr-o altă lumină
înfrumusețează anotimpul
Dogoarea ciulinilor
capul în ruine
rostogolit într-o câmpie de sticlă
Oasele înlăcrimate
prind a se mișca
prin pulberea celestă
picioarele mi se rup
în prisma arzândă
Iar din aceste picioare fracturate
mi se înalță
durerea frumos
prin Tine
Cu brațele arse
Mă plimb prin pustiu
cu tălpile arzând
de parcă ar fi chipuri mirate
Și pașii lor s-ar topi, dispărând unul după altul
versurile abandonează scrisul
scrisul dispare de pe
hârtii
Foaia mă părăsește, încât totul devine prea plin
Calc prin visul celor fără de număr, vii ori morți,
Îți simt prezența, mergi după … (Poezie tradusă în română de scriitoarea Anca Stuparu)
Liviu Georgescu, file de poveste. Medicină, poezie, muzică
- Născut la 7 aprilie 1958 în București, Liviu Georgescu a absolvit Liceul de Muzică și Facultatea de Medicină Generală a Universității din București. A frecventat “Cenaclul de Luni”, condus de Nicolae Manolescu.
- A absolvit Facultatea de Medicină Generală din București (1984). A lucrat ca medic în România până în 1989. Din 1990, a fost azilant politic în Statele Unite ale Americii.
- A făcut rezidența în medicină internă la Montefiore Medical Center-Albert Einstein College of Medicine din New York și specializarea în reumatologie. Din 1997, a practicat medicina internă în cabinetul său din New York.
- A obținut de două ori titlul de medic al anului. A fost un mare iubitor de muzică clasică.
- A concertat pe scena Ateneului, ca vioară întâi a Orchestrei Medicilor din București, dar și la New York, vioara întâi în Orchestra Medicilor de acolo.
- A pictat și, de asemenea, a asigurat concepția grafică a cărților sale.
- A debutat editorial cu volumul Călăuza, în anul 2000 (prefață de Nicolae Manolescu; Editura AXA, Botoșani), pentru care i s-a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM.
Volume publicate:
- Solaris (prefață de Nicolae Manolescu; Universalia Publishing House, New York, 2002);
- Ochiul Miriapod (Editura Cartea Românească, București, 2003);
- Orologiul cu Statui (Editura Dionisos, Botoșani, 2004);
- Piatră și Lumină (postfață de Gheorghe Grigurcu; Editura Paralela 45, Pitești, 2005);
- Nu am voie (postfață de Al. Cistelecan; Editura Paralela 45,Pitești, 2008); El (Editura Paralela 45, Pitești, 2010);
- Smulgerea zalei (Editura Paralela 45, Pitești,2010);
- Sau dincoace de Stix (Editura Paralela 45, Pitești,2011);
- Katanamorfoze (postfață de Al. Cistelecan; Editura Brumar, Timișoara, 2012);
- Ziua de dinainte (postfață de Mircea Martin; Editura Paralela 45, Pitești,2012)
- În umbra luminii (postfață de Mircea A. Diaconu, Editura Paralela 45, Pitești, 2014) ș.a.
Premii:
- Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2001) pentru volumul Călăuza;
- Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (2004) pentru volumul Orologiul cu Statui;
- Premiul „International Library of Poets”, SUA (2002);
- Premiul Fundației Hyperion (2003); Premiul revistei Convorbiri literare pentru poezie (2004); Premiul revistei Poesis (2005).
- Despre poezia lui Liviu Georgescu au scris critici importanți, precum: Mircea Diaconu, Daniel Cristea-Enache, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Aurel Sasu sau Ecaterina Țarălungă.
După un schimb de emailuri cu F.J. Bergmann, scriitoarea din America ne-a dat permisiunea de a publica alte două poeme ale sale.
Tend
after PH-651, 1934, oil on windowshade, Clyfford Stills
The four horses gather around their groom,
heads drooping now that their dark harness
has been removed, nuzzling her affectionately,
docile and weary.
What’s in the sky behind them is not a light
of the earth. She strokes each great beast,
whispers the syllables of its horrible name
into a long, sleek ear,
feeds them gobbet after dripping gobbet
of freshly slaughtered human flesh from
her own stained hands; only a brief respite
before they are ridden again. (F.J. Bergmann)
First appeared in the Missouri Review 41:1, 2018
Alternating Current
Somewhere in Michigan
Thomas Edison’s last breath
is immured in a test tube,
his spirit, such as it was,
held back from heaven
until the death of the sun.
What his animus deserves
is open to question, given
his scheming against Tesla,
his manipulation of public
sentiment, balanced against
his effort and ingenuity.
He is not the only genius
to have tried to destroy
a rival; Robert Frost set
fire to a venue in order to
ruin another poet’s reading,
and we all know Salieri
only as Mozart’s nemesis.
But surely there is some
satisfaction to be gained
by visualizing that spark
imprisoned behind glass,
ceaselessly flickering back
and forth, back and forth. (F.J. Bergmann)
CITIȚI ȘI:
