Bucureștiul dă cel mai mare număr de reclamații. Capitala reprezintă o mare atracție pentru lumea rurală. Nevestele se ascund de soți în mahalalele ei, bărbații își caută refugiul în cârciumile sau casele de toleranță de aici. De aceea, la proces, cei veniți de ceva timp în capitală se prezintă ca fiind „de aici”, chiar dacă originea lor este cu totul alta.
De pildă, un cuplu venit special în București pentru a divorța, și stabilit în mahalaua Biserica Albă, se prezintă cu jalbă ca bucureștean și partenerii nu pomenesc nimic, într-o primă fază, despre originea lor. Abia când li se cer mărturii care să le susțină acuzațiile, soții precizează că locuiesc în mahala numai de o săptămână și că „traiul” lor ar fi mai bine cunoscut de vecinii din Crângași, județul Ilfov, unde au locuit de când s-au căsătorit, adică opt luni de zile.
Alte detalii nu se oferă și nici nu se cer pentru că membrii tribunalului sunt interesați numai de perioada care a produs un câmp de experiență capabil să fie reprodus și nu de originea lor geografică. Până la urmă cei doi soți nu au locuit, înainte de căsătorie, nici în București, nici în Crângași, dar aparțin locului unde procesul i-a surprins. În aceeași situație se află și soții plecați de acasă în căutarea unui loc de muncă și care din moment ce s-au stabilit într-una din mahalale se consideră ca aparținând locului, iar la tribunal se prezintă bucureșteni intrând în contradicție cu partenerii care declară o altă locuință și implicit un alt spațiu geografic.
Această lipsă de precizie creează firește o serie de neajunsuri, unul dintre ele ar fi imposibilitatea de a stabili cu exactitate raportul dintre rural și urban în ceea ce privește originea celor implicați într-un proces de divorț. Cu toate astea, Bucureștiul rămâne în frunte cu cel mai mare număr de jalbe și pentru că mahalagii, aflați în preajma „puterii”, apelează mult mai repede și mai frecvent la ajutorul ei chiar și pentru lucruri mărunte.
Țăranii din satele din jurul capitalei se adresează mult mai ușor puterii. Mai puțin vizibili sunt locuitorii din regiunile Gorj, Dolj. Se poate presupune că multe dintre pricinile lor se rezolvă fie cu ajutorul puterii locale, respectiv bănia Olteniei, fie cu ajutorul puterii religioase, respectiv episcopatele din jur, chiar dacă aceste jurisdicții nu au și competența de a rezolva cazurile de divorț sau de desfacere a logodnei.
Pricinile sunt la fel de diverse; fiecare actor încearcă să-și argumenteze cât mai bine „pretențiile de dreptate” și să le integreze într-un cadru social cât mai aproape de practica juridică a epocii. În același timp, fiecare actor social își asumă riscurile și profiturile unui proces, iar cele de seducție și abandon demonstrează din plin că o judecată în fața instanței poate aduce jeluitoarei „despăgubiri materiale” nesperate. „Despăgubirile” de ordin moral sunt mai degrabă invocate de bărbați pentru că o bună reputație implică un loc în comunitate, o slujbă.( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ).
