Conflictele din jurul zestrei, procesele de seducție sau viol se rezolvă frecvent prin prestarea jurământului.
Dacă una din părți acceptă să-și susțină acuzațiile sau nevinovăția prin acceptarea jurământului cu blestem, automat și cealaltă parte trebuie să accepte proba propusă, deoarece respingerea ei ar confirma vinovăția în fața curții. Prestarea jurământului se face după o pregătire prealabilă a „jurătorilor”. Acordarea unui soroc de trei zile dă părților timpul necesar pentru a reflecta asupra consecințelor spirituale implicate. Unii renunță și nu-și încarcă sufletul cu puterea blestemului, alții merg până la capăt și își arată nevinovăția prin acceptarea marelui blestem și a răzbunării divine.
În ziua stabilită, părțile însoțite de familiile lor merg în biserica mitropolitană; acolo clericii îi informează încă o dată asupra puterii blestemului după care urmează jurământul cu mâna pe Evanghelie. Prestarea jurământului se efectuează și în alte biserici, importantă fiind participarea trimisului mitropolitului, martor la buna celebrare a ritualului și cel care ia în scris rezultatul final al acestei probe.
Alteori procedura devine mult mai sofisticată. Martorii aduși de văzuva Mihalcea sunt supuși unui întreg ritual pe care nici jeluitoarea, nici martorii nu-l mai recunosc și chiar cer lămuriri cu privire la semnificația acestuia. Astfel, martorii au fost introduși în biserica mitropolitană, un preot îmbrăcat cu sfintele odăjdii „le-au dat martorilor făclii aprinse în mâini și le-au stins în apă”. Practicat în secolele anterioare, acum la sfârșit de veac un astfel de ritual își pierduse importanța. El a rămas prezent doar în amintirea clericilor care cunoșteau nu numai maniera de desfășurare, ci și semnificația lui.
Apelul la acest tip de probă crește spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, de aceea atât puterea politică, cât și puterea spirituală încearcă prin diferite pitace să limiteze accesul la jurământ, prezentându-le supușilor și enoriașilor consecințele nefaste ale acestuia. Răzbunarea divină și pierderea sufletului nu mai constitue un risc pentru mulți bărbați care acceptă să jure cu ușurință în procesele de seducție, negând atât păcatul trupesc, cât și paternitatea asupra copiilor rezultați din legăturile pasagere.( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ).
