Sunt martori care, zeloși, descriu foarte amănunțit un comportament sau altul, sancționându-le. Prinsă de soțul ei, dansând într-un sat vecin împreună cu amantul, Anca este adusă și plimbată pe ulițele satului spre a fi văzută. Ceea ce a reținut unul dintre săteni are o importanță deosebită. Totodată, mărturia lui relevă concepția unui țăran simplu asupra locului ocupat de fiecare în societate. Ca femeie măritată, Anca trebuie să aibă atât înfățișarea, cât și comportamentul unei soții. Grav este că și-a părăsit soțul și casa, dar și mai grav este că ea s-a prins în horă, ca fată mare, cu capul descoperit.
„Au găsit-o la Tingani, jucând în horă fată mare și așa cu cosițe au adus-o la Cățel de au văzut-o toți oamenii câți s-au aflat șăzători la Cățel”, povestește țăranul. Mărturia lui este susținută și semnată și de ceilalți săteni. De remarcat plimbarea soției prin sat, o punere în scenă de care soțul s-a folosit la momentul oportun, pentru că sătenii au păstrat acestă imagine a femeii măritate comportându-se ca o fată mare și au relatat-o la judecată, atunci când li s-a cerut.
De mute ori, închirierea unei odăi devine un prilej excelent pentru iscodirea și supravegherea nou-veniților. Cuplurile tinere sunt obligate să migreze din casă în casă și din mahala în mahala, pe la prieteni, pe la cunoscuți, pe la rude. Aceștia devin buni cunoscători ai modului de viață al tinerei familii, expusă privirilor, observației, criticii, bârfei.
Gaura cheii, fereastra, curtea, gardurile sunt alte locuri de supraveghere folosite. Pereții sunt subțiri, iar țipetele sau numai simpla ridicare a tonului pot răzbate „dincolo”, acolo unde priviri și urechi curioase așteaptă cu nerăbdare să prindă din zbor frânturi de faze, scene. Interpretarea lor va aduna mahalagiii sau sătenii, ei fiind de altfel primii judecători și mediatori ai tuturor conflictelor din interiorul comunității.
Scandalul devine spectacol la care cei din jur sunt invitați să participe. Vecinii se anunță între ei, notabilitățile locale sunt și ele puse la curent cu o repeziciune uimitoare, ajutorul lor este cerut cu insistență. Țipetele, bătăile și înjurăturile se petrec sub ochii lor, în curte, în uliță sau la cârciumă, cerând insistent intervenția celorlalți. Strigătele femeii în noapte pot fi considerate ca un apel la solidaritate, iar semnalul este dat de cuvintele „hoții, hoții”, având sens aici de pericol și trimițând mai puțin la realitatea sensului de bază.( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ).
