Într-un interviu acordat revistei „Elements”, actorul își reiterează prietenia pentru Putin, îi critică pe americani, în timp ce îi laudă pe Castro și Chavez, scrie Le Point.
Gérard Depardieu interpretează Gérard Depardieu. În cele din urmă, este el însuși și teoretizează. Iși asumă totul, chiar dacă înseamnă ruperea consensului momentului și disprețuirea celor mai elementare emoții. După o declarație recentă către AFP în care a cerut pacea între ruși și ucraineni, actorul vorbește mai pe larg în revista Elemente - o revista a noii drepte franceze – într-un interviu nebunesc, după imaginea lui.
În preambul, jurnalistul povestește culisele acestui interviu improbabil: un articol al revistei Elements l-a făcut să reacționeze pe „Gégé”, care și-a luat telefonul pentru a-i spune autorului două-trei lucruri despre război, dar și despre Mitterrand, Camus, Cuba, Chavez, Algeria, femei... „Depardieu și-a căutat mai întâi cuvintele, dar odată ce le-a adunat, frazele au pornit”, a spus François Bousquet, autorul interviului.
„Îmi place foarte mult Putin”
Să trecem deci la cele mai arzătoare, pentru că este vorba de știri și de afirmația care se conformează cel mai puțin cerințelor momentului. După ce și-a afirmat opoziția față de război, Depardieu, care are cetățenie rusă, și-a reiterat stima pentru șeful Kremlinului, un prieten de multă vreme.
„Îmi place foarte mult Putin. Mi-a povestit cum tatăl său i-a salvat mama în timpul asediului Leningradului, sub bombe. Apoi i-a devenit avocat: „Se spune despre el că are mercenari, grupul Wagner. […] În Statele Unite, există o mulțime de armate private; sunt și pe partea ucraineană, dar sunt cei cu cranii, semne SS și zvastica. Cum poate exista asta după nebunia nazistă? »
Actorul compară aceste miliții, care „au liber”, „cu francezii din Algeria sub ordinele lui Bugeaud [care a zdrobit revolta din Algeria în 1836, ndr.]”. În acest proces, începe reflecția asupra rolului americanilor pe care dă vina pentru bombardarea Belgradului din 1999, precum si cei din Irak.
„Nu trebuie să uităm că în spate sunt cowboy-ii, cu această mumie, acest bătrân shakespearian care este Joe Biden.»
Despre Ucraina, fără o vorbă pentru victimele conflictului, el face apel la istorie, încă de la Marea Ecaterina, care îl autorizează să vorbească despre un «război fratricid»: "Acesta este războiul, cel adevărat. Nu este războiul celuilalt, cu Covid". Fără îndoială, pentru el, istoria Ucrainei „este rusă”.
Conștient de amploarea remarcilor sale, el atacă jurnaliştii care ar fi doar în „interogatoriu” şi nu se mai afla în opera adevărului. Cu riscul de a-și agrava cazul, se lansează, mai departe, într-un elogiu al lui Fidel Castro, „un tip extraordinar”, și chiar al lui Hugo Chavez, care „nu a trimis bombe, ci cărți”.
Pe parcurs, îi critica pe scriitorii contemporani, care „se învârt în jurul buricului”: „Nu îi mai suport. Mă enervează. Pe scurt, un interviu nefiltrat. Moscova va aprecia cu siguranță; Paris, de la Quai d'Orsay la cercurile sale culturale, ceva mai puțin...
