Violențele izbucnite recent în Torre Pacheco, după agresarea unui pensionar de către tineri de origine nord-africană, scot la iveală o realitate incomodă pentru întreaga societate spaniolă: nemulțumirea profundă a unei părți din populație față de imigrație, amplificată de rețelele sociale, de știrile false și de lipsa unui răspuns clar din partea autorităților. Într-un climat în care termeni precum „marea înlocuire” sau „remigrare” devin tot mai prezenți în discursul public, iar partidele populiste câștigă teren, Spania riscă să intre într-o spirală a tensiunilor interetnice și sociale, dacă liderii politici nu vor răspunde nevoii de ordine, echilibru și reprezentare a „celor de jos”, scrie Le Figaro
„Miercurea trecută, agresiunea gratuită asupra lui Domingo Tomás Domínguez, un bărbat în vârstă de șaizeci și opt de ani, comisă de unul sau mai mulți tineri de origine magrebiană, a declanșat revolte ce trebuie calificate drept rasiste.”
La Torre Pacheco, un orășel din sud-estul Spaniei, revolte violente au zguduit comunitatea după agresarea, pe 9 iulie, a unui pensionar de către trei tineri pe care acesta i-a descris drept provenind din afara Europei. Clasa politică nu mai poate ignora sentimentul tot mai accentuat anti-imigrație fără riscul de a vedea fenomenul repetându-se, avertizează istoricul Christophe Barret.
O primă lecție desprinsă din evenimentele dramatice petrecute la Torre Pacheco este că ordinea se restabilește cu forțele de ordine. O evidență, desigur, dar care a trebuit să fie pusă în aplicare abia după mai multe zile și nopți de tensiune. În cele din urmă, luni seara, peste o sută de polițiști au fost desfășurați în această localitate rurală din regiunea de coastă a Murciei.
Agresiunea gratuită asupra lui Domingo Tomás Domínguez de către unul sau mai mulți tineri de origine magrebiană a declanșat o reacție în lanț, cu revolte care trebuie, fără echivoc, numite rasiste. Prezența masivă a forțelor de ordine a reușit să restabilească calmul și să prevină sosirea altor manifestații cu caracter deschis xenofob în zona incidentului.
Un alt eveniment recent a arătat cât de ușor poate scăpa situația de sub control: un adolescent în vârstă de cincisprezece ani, născut din tată marocan și mamă spaniolă, care participase la o manifestație pașnică pentru a-și exprima dezgustul față de prima agresiune, a devenit victima unei agresiuni rasiste, pur și simplu din cauza aspectului său fizic – ceea ce, fără menajamente, trebuie numit „delict de înfățișare”.
Relatările video înregistrate și difuzate de radioul și televiziunea publică spaniolă (RTVE) confirmă cele întâmplate: tânărul și-a salvat viața doar datorită intervenției rapide a Gărzii Civile. Potrivit mamei sale, băiatul este traumatizat și cu greu mai recunoaște orașul în care s-a născut.
Majoritatea manifestanților cu discursuri anti-magrebiene nu erau localnici. Nu-l cunoșteau pe adolescent și veniseră atrași de mesajele alarmiste de pe rețelele sociale, unii dintre ei din regiuni îndepărtate.
A doua lecție a acestor evenimente dure - oricât i-ar deranja pe rafinații care au decis să părăsească platforma X - este că lupta ideologică (sau „lupta culturală”, cum ar spune adepții lui Gramsci) se duce, fără îndoială, și pe X, și pe toate celelalte rețele sociale.
Trei grupuri de pe Telegram au fost dezactivate de poliție pentru că răspândeau mesaje de ură. La Barcelona, poliția a arestat unul dintre instigatorii „vânătorii” [sic] de arabi, acuzat de „incitare la ură”. Acest tânăr este acuzat că a preluat acest slogan de la o platformă până acum necunoscută, numită Deport Them Now EU („Expulzați-i acum, UE”), și l-a propagat pe rețelele sociale.
Cotidianul El País relatează că această agitație online, care are capacitatea de a mobiliza un număr mare de susținători și de a disemina știri false, este o caracteristică observată și în luna mai, cu ocazia unei acțiuni politice de impact: participarea la Gallarate, în Italia, la „Summitul remigrației”. Evenimentul a reunit, printre altele, formațiunile Alternative für Deutschland (AfD), Forum pentru Democrație (FvD) din Olanda, Lega din Italia, Chega din Portugalia și Reconquête! – partidul lui Éric Zemmour din Franța. Ziarul madrilen mai precizează că, anul viitor, la această convenție urmează să se alăture și alte partide de extremă dreapta, precum FPÖ (Austria), Vlaams Belang (Belgia), Democrații Suedezi (Suedia) și Vox (Spania).
„Oamenii de jos” nu au nimic de câștigat dacă decid „să-și facă singuri dreptate”, așa cum s-a putut citi în ultimele zile pe rețelele sociale din Spania. Câștigul lor real constă în a cere socoteală „celor de sus” – adică celor care au fost aleși.
Este un fapt că propunerile extremei drepte se bucură de o creștere vizibilă în rândul opiniei publice spaniole. Potrivit unui sondaj publicat de cotidianul conservator El Mundo, 70% dintre spanioli – inclusiv 91,7% dintre simpatizanții Partidului Popular (PP) și chiar 57% dintre alegătorii Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) – susțin expulzarea străinilor delincvenți sau aflați în situație ilegală în Spania.
Liderul Vox, Santiago Abascal, a amplificat recent retorica, acuzându-l pe premierul spaniol că ar fi „responsabil pentru violurile comise asupra femeilor spaniole, pentru atacurile cu cuțitul și pentru violențele de stradă”. Totuși, nu este sigur că aceste idei vor ajunge în curând la guvernare. Deși pare să adopte propunerile ferme ale lui Abascal în materie de expulzări, liderul Partidului Popular (PP), Alberto Núñez Feijóo, a declarat luni că partidul său „nu va fi niciodată partidul străzii”. A fost o delimitare clară – chiar dacă indirectă – de rivalul său din dreapta.
Chiar și în cazul unei eventuale apropieri între cele două partide, sondajele continuă să acorde un ușor avantaj PSOE și aliaților săi în perspectiva unor noi alegeri legislative.
Astfel, între știrile false și analizele de platou TV, Spania pare să fi integrat pe deplin vocabularul noilor sloganuri care definesc polarizarea stânga-dreapta: „marea înlocuire” și „remigrarea”, pe de o parte; „islamofobia” și „multiculturalismul”, pe de altă parte.
La zece ani de la intrarea formațiunii Podemos în Parlamentul spaniol, noua generație de alegători plasează imigrația pe primul loc între preocupările sale — spre deosebire de generația „indignaților”. Alte teme prioritare sunt locurile de muncă și locuirea.
Modelul economic al regiunii Murcia ridică și el semne de întrebare: este un model bazat pe agricultură industrială… care poate că nu este atât de bine integrat în Uniunea Europeană. Imigranții reprezintă 30% din populația orașului Torre Pacheco. Cotidianul La Vanguardia amintește că tocmai recurgerea la imigrație a permis „reducerea tensiunii de pe piața muncii”, în special în sectoarele ospitalității, construcțiilor și agriculturii. Aceste trei domenii au contribuit la creșterea economică impresionantă a Spaniei, de 3,2% în 2024. Muncitorii străini reprezintă 14% din salariați. „Și vor veni tot mai mulți străini în Spania”, afirmă un lider sindical pentru cotidianul din Barcelona.
Sunt posibile și alte „Torre Pacheco”? În lipsa unui răspuns ferm, putem cel puțin afirma că „oamenii de jos” nu vor avea nimic de câștigat dacă decid „să-și regleze singuri conturile”, așa cum s-a tot citit în ultimele zile pe rețelele sociale spaniole. Câștigul lor ar fi, mai curând, să le ceară socoteală „celor de sus” — adică acelora care au fost aleși. Cu condiția, desigur, ca aceștia să asculte cu atenție semnalele trimise de societățile noastre, aflate într-o efervescență permanentă și tot mai adesea percepute de lideri ca simple fragmente ale unui întreg care le scapă tot mai mult de sub control, invocându-se, desigur, „buna guvernanță”.