Într-o Europă tot mai divizată între elitele de la Bruxelles și cetățenii care resimt efectele politicilor impuse de sus, adevărul pare tot mai des sacrificat în numele unor „minciuni bune”. De la ideologia Net Zero impusă fără consultare publică, până la negarea realității biologice sau a efectelor migrației necontrolate, establishmentul european construiește o versiune alternativă a realității — una care ignoră complet ceea ce oamenii obișnuiți văd, aud și trăiesc. În fața acestei rupturi, tot mai mulți europeni refuză să mai tacă și cer o Europă a adevărului, nu a fanteziei ideologice, scrie European Conservative
Suntem hrăniți cu forța cu „minciuni bune” în legătură cu fiecare temă importantă a vremurilor noastre: de la predica potrivit căreia impunerea politicilor Net Zero este benefică pentru noi, până la insistența că o femeie poate avea penis.
La Bruxelles, liderii Uniunii Europene se laudă că apără „valorile europene” și susțin „statul de drept”. Între timp, în întreaga UE și în Marea Britanie, oamenii abandonați de autorități se simt obligați să își ia legea în propriile mâini și să apere ceea ce consideră important. Așa cum am relatat, cetățenii patrulează granițele naționale sau protestează împotriva impunerii în masă a migranților ilegali în comunitățile lor.
Cu ocazia alegerilor europene din iunie 2024, am remarcat apariția a două Europe distincte:
Una este centrată în citadelele elitiste din Bruxelles, Luxemburg sau Frankfurt, unde comisarii, judecătorii și bancherii centrali ai UE emit reguli și edicte. Și cealaltă este Europa reală, în care milioane de europeni trăiesc cu consecințele acestor politici asupra modului lor de viață.
Un an mai târziu, această diviziune dintre Europa oficială a elitelor și Europa ignorată a oamenilor obișnuiți este mai clară ca niciodată.
Am putea spune acum că este vorba despre o Europă construită pe minciuni și fantezii politice, în care establishmentul își imaginează lumea așa cum și-o dorește, și o altă Europă, a adevărurilor dure, în care oamenii obișnuiți se confruntă cu realitatea unor politici dezastruoase precum migrația în masă sau Net Zero.
Această prăpastie tot mai mare dintre viața din Europa oficială și Europa cealaltă explică de ce revolta populistă împotriva elitelor politice continuă. Și de ce aceste elite se ascund după zidurile lor de castel, strângându-se unele de altele într-un efort disperat de a se menține la putere și de a-i ține pe oameni afară.
Dacă doriți o ilustrare fizică a diferenței dintre Europa minciunilor și Europa adevărurilor dure, uitați-vă la scandalul iscat de afișele oficiale anti-hărțuire sexuală apărute în piscinele publice din Köln, Germania, așa cum a relatat europeanconservative.com la începutul lunii.
Cel mai revoltător dintre aceste afișe înfățișează o femeie albă, roșcată și în vârstă, apucând de fese un băiat de culoare cu un picior protetic, însoțit de mesajul: „Stop! Pipăitul este interzis.” Aceasta este o distorsionare atât de bizară a realității — într-o țară în care majoritatea agresiunilor sexuale raportate în piscine sunt comise de migranți — încât autoritățile au fost obligate să retragă afișele.
Și totuși, acest incident aparent caraghios relevă un adevăr profund despre mentalitatea Europei oficiale: că ceea ce este cu adevărat „interzis” este să spui adevărul despre migrația în masă necontrolată și impactul ei asupra societăților noastre. Și că orice minciună scandaloasă este acceptabilă, dacă este o „minciună bună” într-o cauză progresistă nobilă, care ar putea „reeduca” și supune publicul.
Aceeași mentalitate a „minciunilor bune” a dus și la faptul că autoritățile din Marea Britanie au negat, timp de decenii, adevărul că bande de violatori pakistanezi musulmani au abuzat de mii de fete albe în orașele engleze, și i-au redus la tăcere pe cei care spuneau adevărul, etichetându-i drept rasiști. Chiar și acum, când faptele istorice sunt de netăgăduit, guvernul laburist, lipsit de onestitate, vrea să impună o lege a blasfemiei împotriva „islamofobiei”, care ar putea transforma în infracțiune dezvăluirea adevărului despre aceste bande de violatori și complicii lor - care, în lumea reală, încă sunt liberi și în funcții de putere.
Europa oficială a încercat să ne impună cu forța tuturor aceleași „minciuni bune” în legătură cu fiecare temă importantă a vremurilor noastre: de la predica potrivit căreia impunerea irațională a politicilor Net Zero este benefică pentru noi, până la insistența că o femeie poate avea penis.
Toate acestea ne amintesc de descrierea făcută de George Orwell în romanul său distopic 1984, cu privire la victoria finală a regimului Big Brother: „Partidul îți spunea să respingi dovezile ochilor și urechilor tale. Era porunca lor supremă, cea mai esențială.”
Între timp, în bula bruxelleză, liderii Europei oficiale continuă să nege adevărul despre daunele pe care politicile lor impuse - de la migrație și energie verde, până la ideologia de gen și războiul din Ucraina - le-au provocat vieților a milioane de cetățeni ai statelor membre UE.
Săptămâna trecută, „regina” Ursula von der Leyen, președinta nealeasă a Comisiei Europene, s-a confruntat cu un rar vot de încredere în Parlamentul European, propus de grupul europarlamentar Patrioții pentru Europa. În ajunul votului, premierul conservator al Ungariei, Viktor Orbán, a scris: „Mâine sosește momentul adevărului: de o parte, elita imperială bruxelleză, de cealaltă parte, patrioții și bunul-simț. Fără eschive, trebuie făcută o alegere.”
În cele din urmă, masa europarlamentarilor centriști, de stânga și ecologiști s-a strâns laolaltă pentru a se asigura că „regina” lor supraviețuiește cu ușurință, alegând să susțină minciuna Ursulei von der Leyen conform căreia adversarii ei conservatori naționaliști — și, implicit, milioanele care îi votează — ar fi „extremiști” și „apologeți ai lui Putin”, care trebuie izolați și reduși la tăcere.
Von der Leyen s-ar fi putut lăuda cu conducerea ei asupra „democrației europene”. Însă acel vot n-a făcut decât să expună prăpastia democratică dintre elita de la Bruxelles și fermierii, muncitorii și toți ceilalți europeni care, de la urnele de vot până la patrulele neoficiale de graniță, își exprimă revolta față de un regim european care nu îi reprezintă.
Adevărul este că majoritatea oamenilor nu vor să trăiască într-o Europă a „minciunilor bune”, în care establishmentul crede că poate răsturna realitatea și ne poate cere să negăm evidența ochilor și urechilor noastre. Iar confruntarea cu adevărul dur ne poate elibera.
