„Curățenia trupului, a hainelor, a casii și a împrejurului ei este de cel mai mare folos al sănătății și de cea mai mare podoabă a frumuseții omului”. Această curățenie se deprinde de la o vârstă fragedă și îi aparține femeii din cauza faptului că ea este mai legată de „mizerie” prin menstruație („îngălăciune”).
Iată de ce, crede doctorul Episcupescu, femeia trebuie să se „sârguiască mai mult în treaba curățeniei trupului decât partea bărbătească”. Această curățenie are și o importantă componentă morală, pentru că femeia păstrează în fapt sănătatea comunității, are grijă ca bolile venerice, atât de repede transmisibile, să fie ținute sub control.
Cum trebuie să se mențină această curățenie? Printr-o susținută igienă intimă practicată „îndată și după îngălăciunea împreunării din care apoi să ține și virtutea a sănătății și a frumuseții chipului”. Sfatul este destinat în primul și în primul rând prostituatelor, purtătoarele fără doar și poate nu numai a spiritului bolilor, dar și a dezordinii: „este întru adevăr de mirare cum să sârguiește fămeile de obște cu scumpătate la curățirea capului și a chipului și petrec cea mai mare parte a zilei în găteala lor, iar curățeniia trupului și mai ales părteniia rușinii cea de taină le năpustesc în scârba lor ca cum n-ar fi și acelea împreunate de chipul lor”.
Suntem, așadar, încă în epoca chipurilor fără trup, în epoca sulimanului ce îmbunătățește aparențele. Femeile noastre nu sunt departe de moda europeană, dar destul de departe de apă și curățenie; ele aparțin igieniștilor, ei să le folosească. Peste câțiva ani, doctorul Anastasie fătu, ocupându-se de gravide, insistă asupra importanței curățeniei.
Numai că el leagă curățenia trupului de primeneală și de spălarea părților intime, recomandând evitarea și chiar interzicerea băilor trupești: „îngreunatele trebuie adeseori să-și schimbe cămeșa, să se leie, și să-și spele pântecele, țițele, coapsele și organele născătoare, cu apă călduță, ferindu-se la aceasta de răceală; iar băi întregi – reci ori calde – nu se vor face, decât numai după sfătuirea doftorului”.
Anastasie Fătu oferă moașelor o serie de sfaturi utile pentru îngrijirea femeilor însărcinate sau a lăuzelor, dar vremurile sunt cum sunt, iar apa costă. Mai apoi, apa este obiectul a mai multe interdicții în credințele populare. De exemplu, dacă ar fi să privim numai spălatul capului, e greu să găsim o zi care să nu fie cu blestem: duminica aduce bube și dureri de cap, lunea stârnește ura comunității și chiar mai rău – fata care își spală capul lunea are toate șansele să se mărite cu un bătrân, marțea aduce năpastă și tot așa...Azi, o astfel de fată ar rămâne în veci nemăritată (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )
