Misiunea medicilor este cu atât mai dificilă, cu cât populația are sprijinul notabilităților locale, adică preotul și chiar ocârmuitorul, oameni care au aceeași educație și aceleași mentalități și care sunt prea puțin dispuși să se „transforme”. Și apoi binele și răul vin de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, vindecarea nu poate fi decât opera divinității, în nici un caz a celor care folosesc „tehnici sofisticate”, a celor care nici nu le vorbesc țăranilor pe limba lor, așa cum fac, de pildă, moașele sau vracii.
Această credință imuabilă îi ține legați de universul lor: „în închipuirea lor au mai multă credință în ghicitori, în demoni, în magii”, scrie doctorul Constantin Caracaș. Rezultatul: „cred că toate boalele vin de la draci și, când li se întâmplă nenorociri sau boli, aleargă la magi sau la babe, să-i scape cu frecarea membrelor și descântece”. Astfel, își vatămă trupurile și mințile, din sănătoși devin ipohondri, înghit cantități însemnate de mercur (argint-viu), având, astfel, „dinții negri și stricați”, disprețuiesc ajutorul oferit de medici și preferă minunea oferită de cine știe ce icoană făcătoare de minuni.
„Fără să ție seamă de timpul rău și de cheltuieli, perfect încredințați că vor găsi ajutor la babele înșelătoare”, țăranii își poartă bolnavii acolo unde se află vindecătorul, fie că este vorba de o meșteră, fie că este vorba de un loc sfânt. Iar doctorul Caracaș reiterează permanenta neîncredere în practica medicală, dar mai ales în persoana doctorului. Pe de altă parte, vracii și moașele acceptă pentru remediile și sfaturile lor câteva ouă, o sită de mălai, o găină sau orice s-ar găsi prin bătătură, pe când doctorul vrea bani, monede sunătoare, pe care ei nu le au niciodată.
Ascultarea de doctor se leagă și de disciplinarea trupului. Fără disciplină nu se poate administra un tratament, nu se poate urma o dietă. Și iată cuvântul miraculos: dietă. Cine vrea să urmeze rețetele unui personaj atât de puțin cunoscut: doctorul? Când Ruxandra ia sifilis de la soțul ei, aleargă la doctorul Marco. Acesta le prescrie amândurora o dietă care prevede, înainte de toate, renunțarea la alcool. Bineînțeles că Anastasie nu se poate supune acestor sfaturi. Renunțarea la paharul de vin i se pare un atentat la propria viață, cel puțin așa susține soția.
Poporul nu înțelege și nu acceptă că între hrană și bolile trupului există o legătură. Elena Hartulari, suferindă din cauza multiplelor sarcini, se lasă cu greu convinsă să urmeze o dietă. După ce o examinează trei zile la rând, doctorul Zalheri îi prescrie să urmeze timp de trei veri „feredee de zăr”, iar pe timpul iernii „doftorii și dietă foarte mare”. Dieta, care durează foarte mult, presupune renunțarea la „mâncare acră, sărat, vin, poricale (probabil portocale), cafea cu lapte, cafea neagră”. Or, cafeaua este una dintre marile plăceri ale cucoanei din Moldova: „unde având slăbiciune pentru cafea neagră, la fiecare ceas câte o ceșcuță beam”. Așa că, mai bine vracii! (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )
