Boieroaicele, înfășurate în rochii grele de India și blănuri, îndură și ele nădușelile proprii modei orientale, așa cum li se întâmplă soților lor; le salvează moda franțuzească și noul port. Nu mai transpiră atât de mult, dar curățenia rămâne precară. Iar lipsa igienei duce la numeroase maladii: leucoree, blenoragie (numită în epocă sculament), sifilis (sfrinție sau boală galicească), scabie.
Doctorul Andreas Wolf vorbește de o „scurgere albă”, probabil leucoree, întâlnită la multe femei din toate păturile sociale: „Scurgerea albă este atât de deasă în toată țara, încât majoritatea femeilor o crede ca urmare naturală a conviețuirii cu bărbatul”. Tot el arată omniprezența scabiei sifilitice, a blenoragiei și sifilisului în rândul moldovenilor.
Cât despre munteni și bucureșteni, aceste boli, născute și propagate în mare parte din cauza lipsei de igienă, sunt la fel de prezente, combătute de doctorul Constantin Caracaș în a sa Topografie a Țării Românești: „este răspândit astăzi în toată țara de prostituatele păcătoase, care cutreieră fără rușine cârciumile satelor”. Pentru blenoragie sau sculament, rețetele medicale oferă o serie de soluții.
În 1829, doctorul Ștefan Episcupescu editează un manual în care se găsesc rețete pentru durerile și pentru toate necesitățile. Pentru a evita orice boală venerică, Episcupescu recomandă apa călduță din abundență mai toată ziua: „pentru ținerea curățeniei acestui mădular ce ține frumusețea trupului este apa cea caldă îndestul a se urma, însă nu numai îndată după toată împreunarea, ci și canonisit pe toată ziua de doao ori, pentru curățirea balelor ce slobod dintr-însul pe toată ziua”.
Dar cum această „frumusețe a trupului” nu este întreținută nici de femei, nici de bărbați, prin contaminare, bolile venerice sunt o realitate. Printre acestea, mai întâi, cele comune: „poala albă” și sculamentul. Leacul: „glisterul de matcă”, adică un fel de irigator primitiv cu ajutorul căruia femeile bolnave se pot spăla de „spurcăciune” și se pot curăța de „îngăleciune” (aici cu sensul de menstruație). Pentru „poala albă” se recomandă spălăturile cu lapte cald, de trei-patru ori pe zi, urmate de spălăturile cu vin cald.
Dar adevăratul leac este „rărirea împreunării”, împreunarea fiind cauza nașterilor prea dese, a lepădăturilor (avorturilor) și a îmbolnăvirilor. Pentru sculament se recomandă 15 zile de spălături cu „fiertură caldă de flori de mușețel și de trandafiri”. Și dacă boala tot nu trece, atunci nu rămân decât spălăturile cu „apă de var căldicică”. Ca o constatare: evitarea oricărui contact sexual rămâne metoda cea mai sigură pentru tratarea oricărei boli. (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )
