Relaţiile sexuale dintre un bărbat şi o femeie se construiesc plecând de la spaţiul uman în care acestea prind viaţă. Ele se exprimă simplu, în termeni populari, cunoscuţi de toţi, fără să fie codificate sau sofisticate. Gesturi şi cuvinte se amestecă în creionarea unei relaţii ilicite. Ascultatul la uşi, priviri curioase şi indiscrete prin gaura cheii, ferestre sau prin găurile făcute în zidurile subţiri redau cu precizie poziţia fiecărui partener.
Corpuri unite şi dezlănţuite în patima păcatului trupesc, gemete şi cuvinte şoptite, goliciune şi haine aruncate la întâmplare, lumânarea stinsă, locuri deocheate, toate acestea descriu scene obişnuite în care amorul ilegitim este actor principal. Voluptatea şi pasiunea se exprimă mai degrabă în afara cuplului legitim.
Apropierile corporale în prezenţa altora devin subiecte de şuşoteală şi bârfă. Atingerea dorită, tandră, receptată, carnală, fugară se distinge de cea rece şi întâmplătoare. Jocul mâinilor şi al privirilor se află sub supravegherea celorlalţi.
Ene, unchiaşul din mahalaua Răzvad, lucra în joia Paştelui la nişte cercuri, în prăvălia lui Chiriţă dogarul. Liniştea îi este întreruptă de popa Hristea care trece ca fulgerul pe lângă el şi intră în odaia patronului. Ştiind că acesta nu este acasă, bătrânul se apropie tiptil, tiptil de uşă să vadă ce se întâmplă înăuntru.
Şi „uitându-mă pe o gaură ce era prin perete, lângă fereastră, unde l-am văzut pă numitul preot cu ochi miei pus deasupra Saftei, nora Hristei brutar, săvârşind păcatul”, povesteşte cu deliciu unchiaşul. Pătrunderea femeii în casă a fost foarte uşoară, întrucât prăvălia are două intrări.
Pentru a evita privirile indiscrete şi complice ale mahalagiilor, Hristea a preferat intrarea principală, în timp ce Safta a ales intrarea din dos: „iar venirea ei acolo în odaie au fost pe dinnapoia prăvălii, chemată de o fată, slujnică, pă despre mănăstire, iar n-au venit tot prin prăvălie”, completează acelaşi unchiaş.
Gheorghe primeşte prostituate la el în casă, în prezenţa soţiei şi sub privirile indignate ale vecinilor care au reţinut următoarea scenă: „într-una din zile ar fi mers la ei acasă o fată, ştiută dă mulţi cu rele năravuri, şi pârâtul ar fi început a glumi cu dânsa înaintea soţiei lui şi o au fost trimiţând pă jăluitoare să se ducă la mumă-sa să rămâie el cu acea fată în casa-şi noaptea, ca să săvârşească fapte de blestemăţii”. ( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)
