Deși Polonia a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei de la începutul invaziei ruse, sprijinul societății și al liderilor politici pentru integrarea europeană a vecinului de la est se erodează vizibil. Alegerea naționalistului Karol Nawrocki în funcția de președinte, nemulțumirile economice ale fermierilor și transportatorilor, dar și tensiunile culturale și istorice legate de trecutul comun al celor două țări alimentează o schimbare de atitudine. În timp ce guvernul pro-european condus de Donald Tusk continuă să susțină aderarea rapidă a Ucrainei la UE, președinția și o parte tot mai mare a opiniei publice adoptă o poziție de reticență, semnalând o posibilă criză diplomatică internă și o frână în extinderea Uniunii Europene spre Est, scrie Le Monde
Alegerea naționalistului Karol Nawrocki în funcția de președinte al țării reflectă temerile unei părți a societății poloneze față de perspectiva integrării europene a vecinului său.
Sprijinitoare de prim rang a Ucrainei de la invazia rusă din 24 februarie 2022, Polonia nu a reușit să valorifice președinția Consiliului Uniunii Europene, încheiată pe 30 iunie, pentru a apropia Kievul de Bruxelles. În decembrie 2024, premierul polonez Donald Tusk spera să deschidă cel puțin un capitol de negocieri pentru aderarea Ucrainei la UE și declara: „Dacă ar depinde doar de Polonia, procesul ar dura o singură zi.” Nu a fost însă cazul. Aceste etape, indispensabile pentru aderare, necesită o decizie unanimă din partea statelor membre, iar Ungaria nu-și ascunde opoziția față de acest proiect. Perspectiva s-a complicat și mai mult odată cu alegerea în Polonia a unui președinte foarte ambiguu în această privință.
Victorios pe 1 iunie, cu 50,89 % din voturi, naționalistul Karol Nawrocki, susținut de partidul ultraconservator Lege și Justiție (PiS), s-a angajat în campanie să se opună aderării Ucrainei la UE. La o săptămână după scrutin, în primul său interviu acordat unui mijloc de informare străin – și anume publicației Mandiner, apropiată de Fidesz, partidul premierului ungar Viktor Orbán – el a afirmat că „Polonia și Ungaria trebuie să-și apere interesele în raport cu Ucraina”. Pe 30 iunie, și-a nuanțat declarația, considerând că Ucraina trebuie să îndeplinească cerințele și standardele europene înainte de a putea aspira la aderare – ceea ce constituie, de altfel, scopul negocierilor de aderare, proces care, de regulă, durează ani de zile.
Aceste poziții contrastează puternic cu politica guvernului proeuropean condus de Donald Tusk, aflat la putere din 2023, care a pledat constant pentru o aderare accelerată a Ucrainei la UE. Chiar și fostul președinte naționalist Andrzej Duda, în funcție până pe 6 august și și el susținut de PiS, a rămas mereu foarte apropiat de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care i-a conferit o distincție militară la Kiev, pe 28 iunie.
„Există riscul să asistăm la o formă de schizofrenie instituțională în fruntea statului polonez, cu un guvern și o președinție care susțin poziții contradictorii”, explică Amélie Zima, cercetătoare la Institutul Francez pentru Relații Internaționale și specialistă în problemele poloneze. O diplomație divizată riscă să fie paralizată.
Chestiuni de memorie istorică
În spatele acestei înăspriri la vârful statului, întreaga societate poloneză pare să fi alunecat spre o poziție de neîncredere. Potrivit unui sondaj realizat în iunie de institutul Ibris, polonezii sunt acum majoritar împotriva aderării Ucrainei la UE. Doar 35 % mai susțin procesul, față de 85 % în 2022. Acest climat de neîncredere era deja vizibil în timpul campaniei prezidențiale. Candidații de extremă dreapta, care au promovat o retorică agresivă față de Ucraina și față de impactul diasporei ucrainene în Polonia – precum libertarianul Slawomir Mentzen sau monarhistul antisemit Grzegorz Braun – au obținut rezultate bune în primul tur al alegerilor.
În cele din urmă, temerile legate de consecințele economice ale integrării Ucrainei rămân vii în Polonia. „Anumite sectoare, precum agricultura și transporturile, se tem de o redirecționare a ajutoarelor și subvențiilor europene – de care Polonia beneficiază considerabil – către noii veniți din Est”, explică Amélie Zima. În 2023, deschiderea excepțională a pieței europene pentru Kiev a destabilizat aceste sectoare, ceea ce a dus la proteste și chiar la blocarea frontierei ucrainene de către transportatorii rutieri polonezi. De atunci, Comisia Europeană și-a revizuit politica, încheind, la 30 iunie, un acord de principiu privind liberul schimb între Ucraina și UE, care menține cote de import pentru produse sensibile precum grâul, zahărul și ouăle. Aceste măsuri ar putea fi primite favorabil de către agricultorii polonezi.
Pe fundal persistă și dificultățile culturale generate de primirea unui milion de refugiați ucraineni în Polonia de la începutul invaziei ruse din 2022. „Mulți polonezi i-au primit pe refugiați în propriile locuințe, iar după trei ani de război, trăiesc un sentiment de oboseală și un recul psihologic”, analizează Amélie Zima. La aceasta se adaugă și încărcătura emoțională a chestiunilor de memorie istorică, în special în legătură cu masacrele din Volînia – epurări etnice comise în vestul Ucrainei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Subiectul, frecvent instrumentalizat de dreapta poloneză, complică relațiile polono-ucrainene. Karol Nawrocki, fost director al Institutului Memoriei Naționale, intenționează să facă din problema exhumării victimelor o prioritate în dialogul său cu Kievul. Această reîntoarcere spre trecut pune sub semnul întrebării viitorul european al Ucrainei. publicație.
