Vecinătatea funcţionează aproape ca o instituţie. Ea ia parte la conflictele cotidiene din uliţă, la certurile dintre soţi, supraveghează, se solidarizează, se emoţionează, denunţă, sancţionează. Un vecin ştie tot, vede tot, află tot ce se întâmplă în jurul lui; şi dacă nu este interesat, el nu poate scăpa, pentru că îi povestesc ceilalţi.
Putem urmări derularea unui conflict conjugal numai şi numai prin intermediul vecinilor, întrucât jalbele soţilor nu s-au păstrat. Tudor abagiul şi Zmaranda locuiesc de două luni în mahalaua Mântuleasa, cu chirie, dar proprietăreasa nu le cere bani, ci doar să aibă grijă de casă şi curte. Conflictul se poartă pe întinderea a două mahalale, pentru că cei doi actori principali ai dramei familiale locuiau înainte de a se căsători în zone diferite, Tudor în mahalaua Mântuleasa, iar Zmaranda în mahalaua Toţi Sfinţii.
Cunoscut de unii dintre vecini din copilărie, de când a început şcoala de ucenici în ale abagiei şi având încrederea lor, Tudor reuşeşte să obţină casa cu pricina, subiect de dispute cotidiene şi, în final, motiv de divorţ. Grija bărbatului pentru această casă creşte cu fiecare zi, teama de a nu fi alungat şi a începe o nouă căutare, altă casă, alt proprietar, îl sperie.
Plecat mai toată ziua la slujbă, bărbatul îşi lasă soţia sub supravegherea vecinilor. Căsătorită doar de şapte luni, Zmaranda aparţine încă familiei sale, iar ziua o împarte între Mântuleasa şi Toţi Sfinţii. Părinţii şi fraţii fac parte din viaţa ei cotidiană, cunoscându-i şi împărtăşindu-i traiul, nemulţumirile, neînţelegerile. De când s-au copt perele din curtea casei, vizitele surorilor mai mici se înmulţesc, iar săracul pom se vede asaltat. Zmaranda trece peste bombănelile lui Tudor care-i tot cere să lase părul în pace, să fie atentă că nu-i casa lor, să rărească relaţiile cu socrii şi cumnaţii.
Scandalul izbucneşte într-una din zile, când întors de la prăvălie găseşte părul jumulit cu crengile rupte. Bănuind autorii, îşi începe apostrofările încă din curte. Cum tonalitatea vocii creşte pe măsură ce se enervează, vecinii sunt avertizaţi şi încep să se adune pe la garduri. Cearta se încinge în toată regula, iar strigătele se aud din uliţă. Cu dovada în mână, o cracă ruptă şi găsită în curte, Tudor zice că „de ce primeşte pe soru-sa în grădină, că ştie bine că pe ei i-au lăsat de şăd de pomană în casă şi când va veni stăpâna casii o să le zică cuvinte proaste”.
Răspunsul nu se lasă mult aşteptat şi, cu urechile pâlnie, toţi o aud cum „au sărit cu gura la dânsul”, făcându-l bondoc şi paciaură şi că „nu iaste de potriva ei” şi multe alte vorbe de necinste. În faţa acestui torent de insulte, Tudor îi aplică, cu sete, câteva lovituri. Aici opiniile sunt împărţite, căci dacă toţi au auzit cearta, nu toţi au văzut bătaia, doar cei mai îndrăzneţi au privit cu atenţie prin ferestre şi prin uşa întredeschisă. Conflictul se potoleşte, în cele din urmă, dar zvonul se răspândeşte.
Întors de la târg, vecinul Alecsie băcanul este asaltat de soţia lui care îi povesteşte de-a fir-a-păr toată tărăşenia: cum a venit Tudor acasă, şi despre craca ruptă, şi despre gâlceavă şi bătaie. Cearta nu-l surprinde prea mult, căci şi el asistase la câteva, ba într-o zi l-a chemat Zmaranda, speriată că nu ştia ce se întâmpla cu Tudor, şi bănuia că şi-a ieşit din minţi sau că a dat în bola copiilor. Ba au chemat şi preotul de i-a citit rugăciuni, dar după un pahar de rachiu, Tudor şi-a revenit.
După micul incident, conflictul ia amploare. Pândind momentul plecării lui Tudor la prăvălie, Zmaranda se grăbeşte către casa părintească. Susţinută de toţi, se reîntoarce, încarcă zestrea şi alte boarfe luate la întâmplare şi sfidându-i pe mahalagii pleacă „acasă”. În acest timp, fratele nemulţumit şi excitat de povestea Zmarandei îl caută cu disperare pe Tudor „să bage cuţitul în el”.
Actul doi al dramei se joacă în mahalaua Toţi Sfinţii. În trei rânduri „au venit Tudor de şi-au cerut nevasta la socră-său”. Repede, întrevederea degenerează în scandal, iar Tănase băcanul i-a auzit cum „au început a să şi înjura unul pe altul cu cuvinte proaste”. Toată mahalaua ia parte la acest nou conflict care îl opune pe Tudor familiei Zmarandei.
Cumnatul îl ameninţă cu moartea şi chiar scoate cuţitul, soacra strigă în gura mare „să iasă din casa lor”, socrul aleargă la banul Dudescu să-i ceară ajutor împotriva blestematului de ginere. La rândul său, soţul ameninţă că va face moarte de om dacă nu i se dă soţia înapoi. Apariţia cătanei potoleşte pentru moment cearta, dar o transferă în spaţiul juridic.
( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)
