De fapt ordinea intrării în scenă a fost invers, însă calitatea spectacolelor a dus, indiscutabil, spre cinci stele!
Un Mălăele îmbrăcat în negru (deoarece intuia că toți cracalenii prezenți în sala Teatrului Național sunt morți după el), cu o pălărie neagră pe cap (accesoriu trebuincios în multe momente) a amuzat și a înduioșat până la lacrimi asistența deja sensibilizată în exces de piesele de teatru jucate aici, începând de duminică, în cadrul Festivalului de Teatru Ștefan Iordache.
Mai bine de o oră, într-un recital extraordinar, Mălăele s-a jucat cu simțirea oltenilor înduioșându-i ori stârnindu-le zâmbeteprintr-o pleiadă de poezii scrise de Nichita Stănescu, Spiridon Popescu, George Topârceanu, Emil Brumaru, Mircea Micu, Adrian Păunescu, vorbind de dragostea animalieră, picturală, de mamă, de partid , de cules de cucuruz, în tonalitatea-i binecunoscută.
Ba chiar a fost și o miniscenetă de I.L. Caragiale, un dialog absurd, dar plin de umor între doi "Mitici", adică el și fiul său, Bogdan Mălăele, tandem prezent pentru a doua oară pe scena caracaleană de-a lungul celor șapte ediții de festival. A povestit despre "Andromaca care multe vaca", "de mult negru a prea-murit cântându-și iubita", recitându-l pe Nichita ne-a spus cine e "boul care o iubea pe Luminița", a sărutat "caleașca pe roata din față", a plâns pe versurile lui Păunescu despre părinți și a făcut sala să lăcrimeze prin poezia Frumoasa oarbă, care avea un prieten drag mereu lângă ea, căruia i-a promis că dacă printr-o minune își va recăpăta vederea se va mărita cu el, iar când minunea s-a întâmplat, după ce și-a dat bandajele jos de la ochi și l-a văzut nu și-a mai respectat promisiunea, prietenului uman, umil, blând, spunându-i să se bucure de viașă și de tot ce vede în jur, pentru că ochii oarbei, transformată în ființă văzătoare sunt ai lui. Cutremurător de frumos, nu-i așa? Imaginați-va ropotele de aplauze, bis-urile și uralele ce l-au răsplătit!
Ca seara să nu se termine trist a urmat recitalul (tot extraordinar) &Fragile Band. Ce a povestit Alifantis despre formarea trupei? "Fragile, ca și construcție artistică, s-a născut în data de 13 decembrie 2013 și a fost ca un omagiu adus maestrului Radu Beligan la cea de-a 95-a aniversare a domniei-sale, sărbătorită la Banca Națională a României, la inițiativa Guvernatorului Mugur Isărescu, apoi s-a transfprmat într-un proiect multicultural, binevenit pentru un spectacol de teatru, un spectacol plăpând, gingaș, firav, delicat. Am pus laolaltă instrumentele vii, acustice, vibrând cu emoție aidomafibrelor pline de viață din care au fost zămislite, cu poezia ce erupe delicat sau cu vigoare, sentimente, iubiri, patimi, trăiri, întâlniri, despărțiri aidoma existenței noastre".
Cert este că mulți dintre cei trecuți binișor de vârsa a doua s-au simțit ca la Cenaculul Flacăra, rememorând atmosfera extraordinară când însuși Alifantis cânta acolo, iar cei mai tineri s-au bucurat de ritmurile alerte, dansante, ale muzicii aromâne,grecești și portugheze. Remarcabil, toți muzicienii din trupă - Mihai Neniță (excelent la vioară), Răzvan Mirică (chitară double-six, mandolină), Liuba Gardevski (oian, acordeon), Adrian Flautistu (minunat la contrabas) - care au creat muzical un spectacol de teatru de zile mari.
Bis-ul, adică aproape un sfert din show, a încheiat o seară specială cu două spectacole de ținut minte, care s-au terminat târziu în noapte.
Afară, dincolo de ușile de intrare ale teatrului, o aromă dulceagă învălui orașul. Pesemne, teii se pregăteau să înflorească.
