Deliberat, actorii de la Bulandra au incendiat scena teatrului din Caracal

25 Apr 2017 | scris de Dănuț Deleanu
Deliberat, actorii de la Bulandra au incendiat scena teatrului din Caracal Galerie foto (24)

Afară, cer noros, vânt puternic în rafale, vreme mohorâtă, numai bună să dai foc și să pârjolești, din interior, simțirea câtorva sute de oameni prezenți, aseară, în sala Teatrului Național din Caracal, veniți cu entuziasm la spectacolul “Incendii” al trupei de tineri actori ai Teatrului Bulandra. “Profitând” de sentimentalismul duios al oltenilor, “incendiatorii” și-au făcut cu prisosință treaba, făcându-i pe spectatori să plece acasă aproape ținându-se de mâini și șoptind stins, că în leit-motivul piesei jucate: “acum că suntem împreună totul e mai bine”!

Piesa montată în regia Irinei Alexandra Bunea a fost despre război, despre ororile acestuia, despre tabere de refugiați și milițieni care ajung să facă un adevărat genocid în numele unui crez prost înțeles, despre destine umane frânte, despre un terifiant joc al sorții imposibil de anticipat, în fapt un joc al probabilităților despre iubire, despre incest, despre ură, purificate numai prin căutarea adevărului mistuitor și incendierea unui blestemat trecut, cu atât mai mult cu cât povestea pusă în scenă a fost adaptată după o întâmplare absolut reală petrecută în timpul răboiului intern din Libanul sfârșitului de an ’80, mijlocul anilor ’90.

Piesa lui Wajdi Monawad, apropiată ca temă de tragedia lui Oedip, începe, aidoma multor filme de succes holiwoodiene, de la sfârșit spre început, creând mai întâi derută și panică mai apoi transportându-te pas cu pas în derularea poveștii până în clipa când inima îți stă în loc și mintea îți explodează, incendiind simțirea la aflarea atâtor grozăvii pe care le aduce un blestemat război. Tânăra trupă, formată din actori (care n-ai zice că au terminat liceul) ai Teatrului Bulandra din București a ținut cu sufletul la gură mulțimea de spectatori care electrizata de subiectul propus și de jocul scenic al protagoniștilor, a fremătat surd, pasional, abia reușind să mai respire în răstimpuri, de-a lungul celor două ore și jumătate de spectacol.

La final, flori pentru cei de pe scenă, aplauze și ovații nedisimulate, venite dintr-o adâncă simțire și o vizibilă tulburare toate suprapuse peste gândul protector gen “să fie la ei acolo, bine că n-am trecut și noi prin asta”. După spectacol, actorii, la rându-le emoționați și afectați de calda primire de care au avut parte au participat la “dineu” unde s-au simțit atât de bine încât au cântat, au râs, au dansat într-un tempo juvenil dictat de însăși beția fecundă a succesului, asta însemnând că nu vor uita curând Caracalul și nici caracalenii pe ei. De cealaltă parte, fericiții posesori de bilet (acesta epuizându-se la două zile după punerea lor în vânzare) au plecat spre casă încă discutând despre piesă, despre profunzimea și sensibilitatea subiectului și jocul actorilor aproape ținându-se de mâini, bântuiți necontrolat de fraza care încă le incedia subconștientul: “acum, că suntem împreună, totul e mai bine!”. Și în noaptea oltenească ce da a înceapă, într-adevăr, totul era bine. Mai ales că “și mâine e o zi (de teatru)” vorba lui Scarlet O’Hara.

Alte stiri din Teatru

Ultima oră