Joi seara, a fost seara comediei. O comedie spumoasă, antrenantă, cu umor de situație, de limbaj, un umor izvorât din text, din gesturi, din atitudini, din jocul unor actori talentați care-și iubesc meseria și publicul care aplaudă și le aclamă spectacolele. Piesa s-a numit ”Sistemul perfect”, o adaptare după ”Sistemul Ribadier”, de Georges Feydeau și Maurice Hennequin, în interpretarea actorilor: Monica Davidescu, Aurelian Temișan, Silviu Biriș, Ovidiu Cuncea, Cosmin Vîjeu și Kira Hagi, regia Toma Enache, spectacol al Asociației Art-Music AT și Spectacles (Teatrul Independent Concordia).
Înainte să facem câteva referiri la piesa propriu-zisă și la atmosfera specială, de ținut minte de către cei aflați în sală (Temișan a recunoscut pe scenă că a fost singura dată când a înghenuncheat în fața publicului), ar fi bine să facem o prezentare anume pentru mâna de actori care au creat această seară magică din cadrul festivalului. Așadar, toată lumea o cunoaște pe diafana Monica Davidescu și pe îndrăgitul Aurelian Temișan, ca fiind împreună de 30 de ani. Actorul Cosmin Vîjeu (vizitiul, în piesă) este nepotul acestora.
Silviu Biriș este nepotul cunoscutei interprete de muzică populară Veta Biriș, actor la TNB și cunoscut interpret al unor cunoscute șlagăre ”Hai, să ne-ntâlnim sâmbătă seara”, ”Hai, coșar, coșar” și albumului ”Bucureștiul meu iubit”. Ovidiu Cuncea este cunoscut încă din vremea când făcea farse cu Viorel Gaiță, apoi din emisiunea ”Lumea lui Gaiță”, după aceea ca fost ”aghiotant” al lui Dan Negru la controversatul show ”Ciao, Darwin” și nu în ultimul rând ca fiind împărțit între menirea de preot și cea de actor. Kira Hagi, așa cum ați intuit, este fiica marelui Gică Hagi (la finalul premierei acestei piese Hagi, care era prezent în sală, a urcat pe scenă în aplauzele a sute de spectatori și, emotiv cum îl știm, a lăcrimat de fericire pentru succesul fiicei sale).
Dar, să ne întoarcem în sala Teatrului Național din Caracal, la piesa ”Sistemul perfect”. Pe scenă, un decor bogat de sufragerie de secol XIX, aranjată cu gust, o sofa și scaune stil, tablouri (în prim plan un Renoir), veioză în ton, covoare grele, șemineu. Cum acțiunea se petrece la Paris, este firesc ca piesa să înceapă sub vraja unei șansonete. Tema, care guvernează întreaga înlănțuire de evenimente, este și firul roșu al întregii comedii: un soț are ca sistem perfect faptul de a-și hipnotiza și a-și adormi soția (și vigilența ei) atâta vreme cât merge la amante.
Ca o bulboană, ca un vârtej amețitor de apă, ca o pâlnie de tornadă, tot ce se întmplă în piesă este absorbit de această schemă a ”sitemului perfect” de hipnotică magie. Singura prezență constantă, de la începutul până la sfârșitul poveștii, este servitoarea Sophie (Kira Hagi). Restul, se află într-o continuă mișcare browniană, cu suișuri și coborâșuri pe o imaginară scară a neprăvăzutelor întâmplări și situații în care sunt puși, cu împăcări și provocări la duel, cu declarații mânioase de divorț și înțelepte reveniri, cu certuri gălăgioase și tandre împăcări, cu gelozii fornăitoare și blânde acceptări, totul sub privirea inertă, nepăsătoare și rece a unui tablou de Renoir, al fostului soț decedat, mare crai, al doamnei Angele (Monica Davidescu).
Spectacolul, pe tot parcursul lui, are priză la public, toată lumea este destinsă, relaxată, se râde în hohote și se aplaudă în valuri, cu atât mai mult cu cât umorul din viața de zi cu zi, cât și cel promovat sub orica formă de act cultural, este în gena oltenilor.
La final, după minute bune de frenetice aplauze și de reveniri la bis, Temișan se adresează publicului amintind că, la rându-i, este oltean, prezentând pe fiecare actor în parte și exprimându-și bucuria că se află pe una dintre cele mai frumoase scene de teatru din țară și în fața unui public atât de cald și generos. Și-am încălecat pe-o șa, și-am aflat care este ”sistemul perfect” în căsnicie așa! Noapte bună, Caracal!
