Nici că se putea începe weekend-ul mai bine decât cu o comedie tonică, spumoasă, dinamică, sclipitoare pe tot parcursul ei, o comedie cu un text original, scris de actorul Andreas Petrescu, creată special pentru a fi jucată în exclusivitate pe scena Teatrului Elisabeta, o comedie în regia Taniei Popa, care (iarăși) este un factotum, semnând și rubrica scenografie și costume, fiind, totodată și unul dintre actorii principali.
Așadar, este vineri seara și spectatorii prezenți în sala Teatrului Național din Caracal așteaptă cu nerăbdare să înceapă piesa ”Despre dragoste cu ură”, o promisă comedie romantică cu situații imprevizibile și final neașteptat, un spectacol care să răsplătească o săptămână încheiată de muncă, dar și șase zile de rodnică activitate culturală, înmănuncheate în programul Festivalului de Teatru ”Ștefan Iordache”.
Decorul este simplu: o canapea și două fotolii stil, o măsuță, o plăntuță, un minibar și o vază (cu un rol bine definit în piesă) de secol XIX. Tema piesei pare simplă, la prima vedere, dar se complică și se ramifică cronologic: un cuplu cu zece ani de căsnicie pare a fi condamnat la rutină, la un descrescendo sentimental evident, la nepăsare și neimplicare. Divorțul bate la ușă. Orgoliile sunt imense, cei doi, Mary și Charlie, nu ar recunoaște în ruptul capului că fiecare este încă îndrăgostit de celălalt. Ea crede că el n-o mai iubeste, el crede că ea nu-l mai iubeste.
Ziua în care se fac deconturile în iubire este fix ziua în care s-ar serba zece ani de căsnicie. Climatul încordat dintre cei doi este fragmentat de sosirea unui grup de prieteni care, în loc să amâne temporar conflictul dintre cei doi, pun și mai mult gaz pe foc. Aici avem de-a face cu o Tania Popa colosală, ca de fiecare dată, demonstrnd (a câta oară?) imensul potențial actoricesc. La rândul său, Cristi Iacob umple toată sala, ridică glasul, îl domolește, dansează, face un spagat a la Van Damme, întreține și provoacă dialogul demențial al piesei.
Mary, soția sa (Aura Călărașu), este deznădăjnuită de aparenta lipsă de afecțiune a soțului, are când răbufniri de uragan, când domoliri de mare liniștită după aprige furtuni, îndoieli și declarate acuzații de lipsă de afecțiune și atenție din partea soțului. Andreas Petrescu (Arthur, în piesă), prietenul Corinei (Tania Popa), este cel care ține vie legătura dintre cele două cupluri, responsabil cu replicile și situațiile născute ad-hoc.
Pe parcursul celor două ore de spectacol, în sală s-a râs permanent, în cascade alimentate de replici savuroase. Adevărul este că, în acest spectacol voit scris cu dialoguri pe înțelesul tuturor, aproape că nu a existat o frază rostită care să nu aibă în ea cantitatea de umor care să dea celor prezenți răgaz să se oprească din râs. A fost, cum se spune, un umor de situație, de limbaj, de mimică, de joc scenic, un umor care nu poate lăsa indiferent niciun spectator, oricâtă intoleranță la râs ar avea. Cum era de așteptat, spectacolul a fost îndelung aplaudat, actorii având de multe ori ocazia să se plece în fața publicului spectator. Mai sunt două seri de festival, veniți la teatru, oameni buni!
