Cum poți să iei credit de la o bancă, fără giranți și fără garanții mobile și imobile? Foarte simplu: treci la atac și la șantaj sentimental. O să spuneți că bancherii sunt oameni insensibili, fără suflet, guvernați numai de reguli financiare, de evaluări fiscale, de cântărire a solvabilității clientului și analiza seacă, pragmatică, a riscurilor ce nu pot fi tolerate de instituțiile bancare. Și totuși...
Spectatorii aflați aseară în sala Teatrului Național din Caracal au învățat ce trebuie să facă, ce atitudine trebuie să adopte, de ce anume se pot folosi pentru a convinge un bancher inflexibil în ceea ce privește încălcarea regulilor impuse de sistemul bancar, să-și asume și să aprobe un credit fără nici un fel de acoperire.
Două personaje, doi actori minunați, Răzvan Vasilescu și Șerban Pavlu, conduc acțiunea piesei ”Creditul”, de Jordi Galceran, în regia lui Mihai Constantin, spre o comedie spumoasă, cu umor nebun și imprevizibile răsturnări de situație, spre deliciul caracalenilor care abia așteptau să audă și să vadă cum pot, începând de a doua zi, să ia credite fără acoperire. Și li s/a dat soluția, prin povestea narată...
Românii (și poate nu numai ei) au celebra expresie ”Și f..ut și cu banii luați”! Ei bine, în această piesă a fost mai degrabă invers! Piesa începe neașteptat (dar inspirat) cu proiecția reclamei unei fictive bănci – BPT (Banca Pentru Fericire) – reclamă care promitea luarea unui credit gratis, fără dobândă, fără giranți, fără acoperire.
Pe scenă, un birou, directorul băncii, prezumtivul client. În urma succintei analize a puținelor acte prezentate de solicitant, directorul băncii conchide: clientul este insolvabil și, deci, nu poate primi un sfanț. Dar, cel care își dorește cu disperare acest împrumut, nemaiavând ce pierde, trece la atac și-l amenință pe director cu un plan simplu de seducere (actorii folosesc un limbaj mai direct, fără perdea, care, culmea!, nu sună deloc trivial în gura lor) a nevestei acestuia.
Pare suficient de convingător ca să lase impresia că chiar va trece la fapte în urma unui refuz, inflexibitatea directorului începe să se clatine, nu mai e sigur pe el și începe să facă greșeli impardonabile. Una dintre ele și cea mai prostească este să-și sune nevasta și să o anunțe că vrea unul să i-o tragă. Aceasta, scandalizată, acuză propria-i siguranță, mai invocă un motiv-două, cearta e gata, bancherul e dat afară din casă și trimis să doarmă la hotel. Adică, parcursese exact scenariul pe care îl prevăzuse fostul solicitant.
Convins că acesta din urmă își pusese în practică mecanismul de seducție, bancherul îl cheamă și-i propune aprobarea unui credit mult mai mare decât cel solicitat, cu condiția s-o determine pe nevastă-sa să se întoarcă la el. Stupoare! Solicitantul creditului nu acționase în nici un fel, părând că întâmplarea făcuse singură jocurile. Doar că, nevastă-sa fusese cea care, profitând de situație, îi jucase pe amândoi pe degete. Finalul este neașteptat, însă nu-l divulgăm, pentru că e bine să mergeți să vedeți piesa. Merită!
Oricum, mai în glumă, mai în serios, piesa chiar îți dă idei despre cum poți convinge șeful unei bănci să-ți aprobe un credit fără acoperire. Și cum oltenii se laudă a fi cei mai deștepți din țară, n-ar fi de mirare să auzim, în viitorul apropiat, la televizor, de astfel de cazuri reale (deloc ilegale) de obținere a creditelor fără acoperire. La treabă, băieți, că bănci sunt destule!
