Tot miercuri seara, de la ora 20, local comediei a fost luat de o dramă (totuși, cu nuanțe comice) în care doi actori excepționali țin cu sufletul la gură o sală întreagă, cu un joc scenic de necontestat: Rodica Mandache și Marius Manole. Piesa ”Bătrâna și hoțul”, un spectacol de Viorel Savin, în regia lui Radu Ghilaș, este pusă în scenă de Ateneul Național din Iași. Tema este pe înțelesul tuturor: un hoț (sentimental) vine să fure un tablou dintr-o casă-muzeu și este ”încurcat” de proprietara casei, o bătrânică simpatică și abilă care-l joacă pe degete până la final. Piesa speculează povestea călăului sensibilizat de victimă, respectiv a hoțului păcălit de cel tâlhărit.
Dacă jocul dinamic, cuceritor al talentatului Marius Manole îl știm (un actor în mare formă, într-o fulminantă ascensiune), este de remarcat (pe lângă aura de mare actriță care-i nimbează întreaga carieră), jocul incredibil de alert, de arzător, de mobil al doamnei Rodica Mandache. Dacă, dincolo de scenă, este o minunată doamnă care îmbracă toate valențele și caracteristicile vârstei, ei bine, pe podeaua scenei se întâmplă minunea, transformarea,dedublarea care-i face pe actori să fie ACTORI. Domnia sa se transformă. Și se transformă aidoma anticului Anteu, fiul Geei, care, ori de câte ori atingea pământul, căpăta puteri inzecite. Așa este doamna Mandache: de câte ori atinge podeaua scenei capătă o forță și un dinamism care contrazic total legile firii, când e vorba de vârstă. Aproape că nu mai are nimic de-a face timpul măsurat biologic, ci, mai degrabă, cu energia adolescentină din vremea când juca, atât de ingeniuu și grațios, rolul sfioasei eleve Zamfirescu din ”Steaua fără nume” a lui Mihai Sebastian.
Cronometrați de un ceas poznaș (replică a celebrului ceas din gara Caracal), care atenționează că nu bate decât orele fericite, oltenii ieșiți de la spectacol încă mai comentează intensitatea și calitatea piesei. Noapte bună, Caracal! Veniți la teatru, oameni buni!
