Cum pentru ultima seară fusese pregătită cireașa de pe tort a festivalului, cel mai așteptat spectacol al ediției a XII-a a Festivalului de Teatru Ștefan Iordache, caracalenii au venit încă de acasă cu zâmbetul pe buze să-i vadă, să-i audă și să-i aplaude pe excepționalii actori Horațiu Mălăele, Medeea Marinescu, Costina Cheyrouze, Alexandru Georgescu, Mircea Rusu, Ovidiu Cuncea și Dorin Andone, în piesa ”Dineu cu proști”, de Francis Verber, traducere Tudor Țepeneag, scenografia Florinela Popescu-Fărcășanu, în regia regretatului Ion Caramitru.
La ora 19, în sala arhiplină, spectatorii erau joviali, relaxați, zumzăitori. Ocolind decorurile, pe scenă își face apariția primarul Caracalului, domnul Ion Doldurea, cel mai înfocat susținător al acestei manifestări artistice, și, de regulă, al oricărui act de cultură petrecut în urbe, care ține să mulțumească, în primul rând, susținătorilor financiari - Consiliul Județean Olt, Consiliul Local Caracal - , actorilor, regizorilor, etc., apoi se adresează publicului: ”Să sperăm că ediția a XIII-a, de anul viitor, nu va fi una cu ghinion, ci va fi una reușită, cum au fost toate celelalte ediții de până acum. Totodată, să sperăm că vom prinde împreună și ediția a XXV-a și ediția a XXX-a, pentru că acest festival a dovedit pe deplin că merită să aibă longevitate!” Primele aplauze adresate primarului au izbucnit zgomotos. Piesa putea să înceapă.
Scrisă în 1993, aceasta a avut un succes atât de mare, încât a fost ecranizată în 1998, în Franța, iar un deceniu mai târziu americanii înșiși au împrumutat ideea, producând filmul ”Cină pentru fraieri”. La noi, în 2010, anul în care americanii aruncau pe piață ”Cină pentru fraieri”, regretatul Ion Caramitru semnează regia piesei ”Dineu cu proști”, încredințând marelui actor Horațiu Mălăele rolul principal (Francois Pignon), el intrând în pielea personajului Pierre Brochant, rol preluat și jucat aseară de actorul Mircea Rusu.
Spectacolul este unul de zile mari, magistral, provocând în permanență hohote de râs, este simplu, direct, o comedie și atât, fără pretenții critico-academice, o comedie cu spectaculoase răsturnări de situație, din care umorul de limbaj, de gestică, se revarsă valuri-valuri, aproape sufocând spectatorii care nu se mai pot abține de râs, memorabile rămânând scenele când Francois o confundă pe soția lui Pierre cu amanta și-o dă afară din propria casă, când inspectorul de la fisc, prietenul lui Francois, află în direct că îl înșeală nevasta sau scena de la sfârșit, când soția lui Pierre sună acasă, răspunde Francois care spune că e tot la telefonul public de unde mințise c-o sunase și că Pierre tocmai a coborât și el.
Toți actorii sunt formidabili, parcă făcuți pentru rolurile interpretate, însă, de departe, Horațiu Mălăele este regele, împăratul scenei, este zeul pe care spectatorii îl aclamă necontenit, aducându-i ofrandă furtuni de aplauze, este, poate, cel mai mare actor pe care-l mai avem. Este absolut uriaș și când parcurge rolul în sine și când improvizează, ca atunci când încearcă să spună bancul cu râma și leul.
La final, cu obrajii împurpurați, transpirați de hohotele continuie de râs, care n-au mai putut fi stăvilite, spectatorii nu se pot opri din aplaudat. În nenumăratele bisuri care au urmat, la fiecare revenire pe scenă, n-a fost dată în care Mălăele să nu amuze pe mai departe publicul, ba jucându-se cu pălăria, ba aruncând-o în sală, ba făcând tot felul de giumbușlucuri.
Astfel s-a încheiat povestea celei de-a XII-a ediții a Festivalului de Teatru Ștefan Iordache, cei prezenți la această suită de spectacole având încă multă vreme de acum încolo ce povesti familiei, rudelor, colegilor de muncă și tuturor celor dornici să-i asculte. Așa că, dragi organizatori (Asociația Culturală Arhetipuri: Datini, Muzică, Rost și Mișcarea de Rezistență), dragi susținători (Consiliul Județean Olt, Consiliul Local Caracal, Primăria Caracal) și dragi sponsori (Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Patchouli Flowers Concept Store) primiți mulțumirile celor care au fost prezenți cu mintea, cu sufletul și cu inima la acest minunat și înălțător act de cultură! Rămas bun, Caracal, ne revedem anul viitor!
