Miercuri, în locul ceaiului de la ora 5, iubitorii de teatru din Caracal, au fost răsfățați cu o aromată infuzie de comedie, dozată în ceșcuțe mici, dar de esență tare, ”marca” Mimi Brănescu. Compoziția și parfumul apreciatei ”licori” comice, adică scenariul și regia, au fost semnate, cum spuneam, de Mimi Brănescu, având alături actorii: Carmen Tănase, Emilia Popescu, Mirela Oprișor, Natalia Călin, Adrian Titieni, Vlad Zamfirescu și Tudor Aaron Istodor.
Încă de la început menționăm că piesa a fost un triumf, toți cei din sală degustând, pe îndelete, timp de 2 ore, savoarea unei comedii excelent scrisă și excepțional jucată. Într-un decor simplu: un antreu, o masă cu trei scaune, plus alte trei scaune amplasate în lateral, se derulează o poveste de familie cu probleme evidente și fericiri fictive, cu aparențe îngăduite și adevăruri tulburătoare, cu iubiri mimate și adultere de neimaginat, care, în loc să îmbrace accentele unei drame sau valențele unei tragedii antice, se transformă în savuroasă comedie. Și totuși, la final, după ce ai râs copios, îți dai seama că povestea este tristă. Ori unul dintre multiplele talente ale lui Mimi Brănescu în asta constă: în a împleti râsul cu plânsul.
Iar actorii au fost magistrali! Carmen Tănase: energică, vocală, dominatoare care, sub impresia nebuniei, lasă în urmă o proiecție de maxim realism. Emilia Popescu: intelectuala familiei care și-a trăit la maxim cu luciditate, dar și cu vinovăție, viața. Mirela Oprișor: liantul care brodează și încheagă toate ”componentele” familiei. Natalia Călin: când șireată și avară, când severă și umilă, pregătită să-și schimbe destinul în funcție de cei din jur. Adrian Titieni: ba soțul docil, ba soțul intransigent (cu cureaua pregătită). La rându-le, Vlad Zamfirescu și Tudor Aaron Istodor: ba băieți cuminți, ba bărbați dintr-o bucată.
Ei bine, din această antiteză evidentă s-a născut o comedie spumoasă, dar tristă în același timp. Iar spectatorii, atenți, exact acest lucru au apreciat, aplaudând de multe ori în timpul piesei, râzând și ovaționând în momentele importante, chemând de multe ori actorii la bis. Câștigul de ambele părți, actori-spectatori, a fost mai mult decât evident.
Mai trebuie să amintim că, după terminarea piesei, mulți dintre spectatori nici nu au mai plecat acasă, ci s-au risipit, temporar, în jurul teatrului, deoarece aveau bilet la al doilea spectacol programat la ora 20, ”Bătrâna și hoțul”
