Aseară, la Caracal, aproape de ora 19, s-au rupt stăvilarele norilor și-a plouat ca-n vremea anticului potop. Cu toate astea, conștinciosul și îndrăgostitul de cultură public caracalean s-au grăbit spre teatru cu aceeași îndârjire ca Ana lui Manole. Rafalele de ploaie, puhoaiele de ape năvălite pe străzi nu i-au putut opri de la întâlnirea cu actorii Mihai Bendeac și Ilona Brezoianu, în piesa ”Doi pe o bancă”, de Alexandr Ghelman, traducerea Boris Melinti, regia Mihai Bendeac, piesă adusă de Teatru de Comedie din București.
Ieșiți cu bine din aventura fluvială de afară, spectatorii freamătă vizibil în așteptarea apariției lui Bendeac. Cortina se trage și pe scenă apar o fântână arteziană cu bancă de lemn de jur-împrejur, un mic mausoleu cu secera și ciocanul în vârf, fațda unui bloc comunist, un telefon public și o cișmea. Într-un astfel de decor se consumă o dramă existențilă modernă, cu banale și adânci filoane umane, predictibile, extrem de frecvente.
Comicul, care derivă din piesă, este atât de situație, cât și de limbaj. Veridicitatea piesei constă tocmai în faptul că astfel de situații se întâmplă oriunde, oricând și în oricare împrejurare. Când e vorba de relații pasagere, oamenii mint (pentru că ”numai așa procrează și avansează specia”), sunt superficiali, fără implicații emoționale de durată și, mai ales, nu se regăsesc grevați în istoricul amintirilor recente.
După un întreg recital comic, marca Bendeac, trebuie să amintim că spectacolul conține și o parte de dramatism, estompat însă de cursivitatea plină de umor a textului și de interpretarea magistrală a celor doi actori. Faptul de a fi jucate la ruleta rusească cele câteva momente de duioșie partenerială nu fac decât să amplfice savoarea spectacolului.
Cei prezenți în sală sunt destinși, relaxați, pozitivi cu tot ce se întâmplă în fața lor, pregătiți să aplaude în hohote de râs fiecare moment incandescent. Foarte bine primită, comedia capătă simpatia celor prezenți în sală, care, recunoscători, aplaudă furtunos ( cu intensitatea furtunii de afară) și-i cheamă pe cei doi protagoniști la bis. După numeroase intrări și ieșiri din scenă, Bendeac ține să se adreseze și să mulțumească pentru buna primire publicului caracalean. Așadar, îndemnul rămâne același: veniți la teatru, oameni buni!
