Mai poate exista iubire după mulți ani de căsnicie?Totul se poate cumpăra cu bani? Trăirile, sentimentele se pot cumpăra? Iubirea se poate cumpăra? Dar demnitatea, respectul de sine, conștiința, însăși ființa umană? Asta au venit să afle caracalenii care au cumpărat bilet la piesa ”Plătesc în avans”.
Pentru spectatorii prezenți în sala Teatrului Național din Caracal, în ziua a patra a Festivalului Ștefan Iordache - dedicat marelui actor Marcel Iureș, recitalul dat de patru actori minunați, intrați de mult în conștiința publicului grație talentului lor incontestabil, a fost mai tonic și mai sănătos decât orice prezumtivă ședință pe probleme maritale ținută în cabinetul unui psiholog.
Și asta pentru că piesa jucată (savuroasă, veselă, recreativă) a demonstrat că banii nu pot cumpăra totul, că oamenii, oricât de labili și inconstanți ar fi într-o căsnicie, în momentele hotărâtoare pot rămâne strânși unul lângă altul, chiar dacă, în jurul lor, tentațiile pot avea glasul dulce al sirenelor ce-l ademeneau pe șiretul Ulysse, ori zornăitul ispititor al banilor de aur din sipetul lui Harpagon.
Umor de calitate, interpretare de zile mari, răsturnări de situație, ițe încâlcite și descâlcite pe parcurs au făcut deliciul celor prezenți în sală, culminând cu un final neașteptat, o adevărată lecție de rezolvare a unei crize familiale.
Spectacolul ”Plătesc în avans” de Nadejda Ptuskina, traducerea Elisabeta Pop, regia Gelu Colceag, al Teatrului Independent Luceafărul, cu distribuția Mircea Rusu, Emilia Popescu, Carmen Tănase și Anca Dumitra, a amuzat publicul spectator, dar a și întărit convingerea fiecăruia că banii nu pot cumpăra orice, că iubirea (atât cât mai rămâne după 20-30 de ani de căsnicie) nu poate fi cumpărată, că familia, oricât de multe lipsuri financiare ar avea, are puterea să se regrupeze și să se regenereze în momentele de cumpănă premergătoare unei iminente despărțiri.
Pe scurt, subiectul piesei este următorul: o famile de actori celebri, aflată la maturitate, care se află într-o criză familială și artistică, este pe punctul de a-și scoate la vânzare trecutul comun și sentimentele tocite gata să fie cumpărate de o femeie de afaceri experimentată, care încearcă să consume o iubire toxică, întinsă pe parcursul a 30 de ani, și o actriță tânără, debusolată, oscilând între două iubiri născute din frivolitate juvenilă, dornică să-și asigure viitorul.
Piesa place, spectatorii râd copios și aplaudă zgomotos, dar au și un moment de adâncă tăcere și sensibilă meditație atunci când Mircea Rusu (și mai apoi Emilia Popescu) ține o disertație despre rostul și rolul actorului și despre importanța teatrului ca templu al culturii și artei la nivel de individ.
Ca o observație, pe lângă jocul impecabil al celor trei mari actori consacrați: Mircea Rusu, Carmen Tănase și Emilia Popescu trebuie absolut remarcată prospețimea, vitalitatea și dinamica adusă de Anca Dumitra, care, măcar pentru această stagiune, este în fericita ipostază de a fi realmente însărcinată, așa cum cere, în fapt, însuși personajul piesei jucate.
După terminarea spectacolului, amuzați, spectatorii mai zăbovesc ”o țâră” în fața teatrului pentru a mai vorbi de-ale lor sau de-ale piesei abia încheiată. În seara înaltă, norii mustind a ploaie străjuiesc orașul. Prin parcuri, pe străzi sau în ogrăzile oamenilor, scuturând tremurat coroana, teii dau să înflorească. Noapte bună, olteni!
