De la prima reprezentație a unei piese de teatru în limba română (în 1816, la Iași, în casa hatmanului Costachi Ghica), timp de două secole, teatrul a fost, poate, cea mai vizibilă, constantă și majoră manifestare culturală de la noi, manifestare care a marcat fericit și irevocabil cultura română pe parcursul acestor ani. Cu peste cinci decenii în urmă s-au inventat festivalurile de teatru, adevărate sărbători ale spiritului și dragostei pentru cultură.
Ridicat cu peste un secol în urmă, Teatrul Național din Caracal a fost supus acelorași reguli: a bucurat spiritual generații întregi de locuitori ai urbei și-a găzduit festivaluri, dintre care, de departe, cel mai important și așteptat festival de peste an este Festivalul Ștefan Iordache.
Conceput în urmă cu 11 ani la inițiativa jurnalistului și omului de cultură Marius Tucă, împreună cu criticul de teatru Marina Constantinescu, festivalul a făcut posibil transferul pe scena cochetului teatru din Caracal a celor mai bune și jucate piese ale teatrelor din București și din țară. Atât de mult s-a înrădăcinat acest eveniment în conștiința caracalenilor, atât de mult a stârnit în ei pofta și nevoia de cultură încât, dacă la București oamenii au fost premiați cu mici pentru vaccinare, la Caracal, într-un maraton al vaccinării de acum două săptămâni cei trecuți pe liste au fot răsplătiți cu un spectacol de teatru susținut de inegalabilul Horațiu Mălăele. Și cum numărul de locuri în sală este limitat, cei 1250 de vaccinați au participat la o tombolă, pentru a fi aleși 100 de norocoși câștigători!
Dar, să revenim la festivalul nostru, Festivalul Ștefan Iordache ajuns la a XI-a ediție, dedicat doamnei Lia Manțoc. Dacă în urmă cu 11 ani cineva ar fi afirmat optimist că e posibil ca festivalul să se țină neîntrerupt timp de un deceniu, în ultima perioadă greu ar mai fi crezut acel cineva că această manifestare culturală s-ar mai putea strecura prin urgia, numită pandemie, care a cuprins lumea de un an și jumătate încoace. Și totuși, este demn de remarcat faptul că prin efortul conjugat al unor oameni îndrăgostiți până la ultima fibră, până la cea mai adâncă respirație de cultură (factori de decizie pe plan local și organizatori ai evenimentului), Festivalul Ștefan Iordache a fost ultimul festival (la scară națională) desfășurat în anul 2020 și primul festival din 2021.
Același lucru l-a reamintit, la deschidere, criticul și directorul festivalului Marina Constantinescu, care a mai spus printre altele: Avem emoții foarte mari, am ajuns la ediția a XI-a. Cine ar fi crezut, în urmă cu 11 ani, că un vis al lui Marius Tucă va deveni un festival așezat, dedicat culturii? Nu mă gândeam că pe mulți dintre dumneavoastră o să vă revăd an de an, atât de mult timp. O să aveți o săptămână foarte frumoasă în teatrul dumneavoastră!
Aflat pe scenă lângă Marina, primarul Ion Doldurea, de mulți ani poate cel mai implicat, activ și dedicat susținător al culturii, un adevărat Mecena care a înțeles deplin rostul acestul segment spiritual în destinul unui neam, promite, la rându-i, că această ediție, a XI-a, va fi un strălucitor regal actoricesc.
Și n-a exagerat cu nimic, dacă judecăm după prima piesă jucată aseară, unde marele Marcel Iureș, alături de tinerii Dan Rădulescu și Ionuț Toader, actori ai Teatrului ACT, au fost literalmente magistrali. Piesa ROSTO, noua premieră a Teatrului ACT, adaptare după I.L. Caragiale, în regia și scenografia lui Alexandru Dabija, este o închegare, un colaj al mai multor fragmente din unele schițe ale cunoscutului scriitor, toate având o legătură sau o temă conturată a învățământului românesc din vremea lui Caragiale, temă atât de vie și actuală și azi, reflectând o imagine realistă a societății actuale.
Astfel, fragmente din Un pedagog de școală nouă, Lanțul slăbiciunilor, Despre cometă etc, se înșiră ca mărgelele pe ață într-o piesă rotundă, veridică, sub amprenta, gestica, și harul lui Iureș și al celorlalți doi. Decorul este surprinzător, simplu și eficient: tragi de o sfoară și vorbești la telefon, tragi de alta și apare o cutiuță cu scrisori, de alta și apare o stică și așa mai departe. Piesa este ritmată, alertă, creând o bună dispoziție în rândul spectatorilor care privesc fascinați jocul actoricesc al olteanului (la rândul său!) Marcel Iureș.
După atâta vreme de liniște pandemică, la final, sala răsună de aplauze. După spectacol, rămași minute bune în fața teatrului, fericiții posesori de bilete de teatru discută aprins despre piesă sau de-ale lor. Gata, a început atât de așteptatul Festival Ștefan Iordache! De-acum, timp de o săptămână, Caracalul va fi într-o continuă sărbătoare a spiritului și a culturii. Mulțumim Consiliului Județean Olt, Primăriei Municipiului Caracal, Consiliului Local al Municipiului Caracal, Mișcarea de Rezistență, On Air Event Management și spunsorului Aqua Carpatica și Domeniile Sâmburești. Gaudeamus igitur!
