Pravilniceasca Condică dă dreptul femeii văduve, indiferent dacă are copii vii sau morţi, indiferent dacă păstrează doliu toată viaţa, să ia a treia parte din averea soţului. Măsura este justificată prin motive cât se poate de logice: recunoaşterea suferinţelor îndurate de femeia-mamă, „fiindcă au suferit iuţimea durerilor, întristăciunilor şi primejdiile vieţii din facerea de copii”.
Această parte apare ca o răsplată pentru sacrificiile făcute şi ca o recunoaştere implicită a rolului esenţial al femeii în asigurarea continuităţii neamului. Soţia nu este numai un simplu receptacol al seminţei masculine, prin acest articol de lege, i se recunoaşte şi o latură afectivă, suferă, se întristează şi îndeosebi îşi pune viaţa în pericol pentru a îndeplini o obligaţie divină: procreaţia.
Prin aceeaşi legislaţie se hotărăşte şi răsplătirea cuplurilor atinse de sterilitate. Pe lângă zestre şi darurile dinaintea nunţii o văduvă care n-a născut copii primeşte şi teoritra, adică darurile de luni, drept recompensă pentru „liniştea traiului”, iar bărbatul sterp are dreptul la „aşternutul patului şi calul de ginere”, tot ca o justificare a anilor petrecuţi împreună. Pe de altă parte, se poate considera că articolele nu reprezintă decât transpunerea legislativă a unei practici curente.
Lectura testamentelor ne dezvăluie o serie de practici cotidiene mai puţin obişnuite, folosite cu diverse scopuri. Prin testament, soţul se achită întotdeauna de datoria către soţia sa, restituindu-i zestrea în întregime sau înlocuind valoarea acesteia cu o parte din propriul patrimoniu. Dacă nu devine moştenitoarea sa, el are grijă să-i lase o parte din avere care să-i asigure traiul zilnic.
Radu îşi lasă averea şi cei trei băieţi sub epitropia ginerelui, Tudor. Soţia nu este uitată, dar se pare că ea n-a adus zestre prea multă, căci soţul nu-i lasă decât un cazan şi o căldare mare. Are însă grijă să primească în fiecare an câte 30 de vedre de vin care să-i asigure traiul, iar dacă se va decide să rămână văduvă, casa mezinului îi va servi ca adăpost până la sfârşitul vieţii.
Constantin negustorul este mult mai generos. Neavând copii, el îşi împarte averea între cei doi unchi paterni, Panait şi Andrei, ce devin totodată şi epitropi, sora sa şi Biserică. Ilinca, numită cu drag „iubita mea soţie”, îşi primeşte dota, urmărindu-se punct cu punct „foiţa ei de zestre”; epitropii trebuie să înlocuiască toate cele ce „s-ar fi purtat sau s-ar fi stricat, să-i facă altele la loc noao”.
Primeşte şi toate darurile făcute de el de-a lungul vieţii, plus inelul pe care ea i l-a dăruit lui la logodnă. La acestea se adaugă case şi vii în Bucureşti şi 100 de taleri. O avere considerabilă, suficientă pentru a-i asigura o bătrâneţe liniştită. Poate din acest motiv, Constantin n-o implică în averea sa destul de complicată, cu prăvălii de administrat, cu datorii de împlinit, altele de încasat, cu pomeni de făcut, cu o serie de rude ce trebuiau mulţumite. Prin decizia lui o scuteşte de toate acestea, lăsând pe umerii celor doi unchi grijile averii şi sufletului său.
Şi Manea Bărăcăceanu, fost căpitan, decis să-şi petreacă ultimele clipe din viaţă sub adăpostul sfânt şi calm al mânăstirii, nu uită de Sida căreia îi restituie zestrea, „boi 2, vaci 2, stupi 2, o râmătoare” şi îi lasă multe altele care să-i asigure existenţa zilnică, inclusiv „carul cu 4 boi şi pă Badea ţiganul cu copiii lui, ca să o păzească de mălaiu, de grâu, de lemne de foc, ori din ce i-ar lipsi şi până la moartea ei”. Soţia nu are drept de proprietate decât asupra zestrei, toate celelalte rămân mânăstirii, ca şi întreaga sa avere, după moarte.Fragment din romanul "În şalvari şi cu işlic", de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ( Erartă. Dintr-o regretabilă eroare nu s-a menţionat sursa de unde au fost preluate textele. Îmi cer scuze autoarei, editurii şi tuturor celor care au participat la apariţia acestei lucrări. Vom edita in continuare fragmente (dacă ni se permite), menţionând autorul, editura şi posibilitatea de a intra în posesia cărţii.)
