„Când este încuiat (constipat) omul. Să pui două linguri miere și două ouă să fiarbă, până se vor îngroșa. Apoi să faci un cepșor până e cald și să-l ungi cu ceva și să-l bagi în șezut, că se va slobozi. Pentru ca să nu dormitezi.Să mănânci pelin cu oțăt, iar pentru deșteptat: inimă de arici să porți la tine. Iar sângele să-l pui la căpătâiul muerii tale, și-și va spune ibovnicul. Copilul și omul mari di nu va pute dormi noaptea. Cu coadă di șarpi să-l afumi. Și iarăși: puțin coadă di șarpi să pue poținel vin și să-l ungă pi cap.
De durere de ochi: să iei pișat de fată, ca de șapte ani, și să te speli la ochi și să intre și în ochi și să ia și să uzi niște cârpe iar, cu acest pișat și să pui la ochi, să doarmă cu ochii oblojiți. Și să te speli și cu săpun rachiu la ochi că iaste bun, băgând în ochi puțintel. Iarbă de curățit și pă sus și pă jos: să usuci popidnic (piperul-lupului) și să-l pisezi bine să-l faci praf și să ia două-trei dramuri de acest praf și să-l amesteci cu zamă de prun hert. Să să te plimbi prin casă și după fieștece urdinare tot să bei câte un filigean dă zeamă de prun.
Iată, de pildă, una dintre rețetele pentru albeață la ochi care necesită prepararea unui fel de sirop din frunze de arțar, fiert într-un cazan uscat și spoit, trecut apoi prin tingiri și păstrat în borcan pentru a fi amestecat într-un filigean, când e folosit, cu apă de trandafiri.
Altă rețetă folosește curmalele, care, de-a lungul unui laborios proces, sunt uscate, mărunțite și transformate într-un praf fin; apoi, amestecând acest praf cu pielița de pe pipota unei găini (dacă leacul este destinat unei femei) sau a unui cocoș (dacă este pentru bărbat), dar de cocoș negru, fără nici un fel de pană galbenă sau albă, de asemenea mărunțită, și cu candel, se prepară o turtă, iar turta se așează pe ochiul bolnav.
Pentru hemoroizi. Leacul se obține prin amestecarea frunzelor și a rădăcinilor de popidnic (piperul-lupului) și curcubețea (mărul-lupului), puse într-o oală curată, care se lipește cu cocă. Zeama se bea dimineața pe stomacul gol, iar administrarea locală se face cu afumături cu ardei, într-un mod destul de...complex.
Sau: „să faci o mămăligă de mei, nesărată, și dintr-însa să o amesteci cu unt proaspăt de vacă, să fie în două cu untul, și să fie cald cât va putea răbda de herbinte, să întinzi pă o scândură să șază cu curul pă dânsa. Așa să facă adesea și de multe ori”. Așa că, fraților, spor la învârtit mămăliga! (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )