Elita de la Bruxelles a răsuflat ușurată luna trecută, când primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, l-a învins pe populistul conservator George Simion și a devenit noul președinte al României. Dacă noua coaliție guvernamentală formată din patru partide nu va face ceva ce nicio altă coaliție nu a făcut până acum, acest lucru s-ar putea dovedi a fi doar un obstacol minor în drumul României către populism.Victoria lui Dan a încântat Berlaymont și rețeaua sa, deoarece el este exact genul de persoană pe care aceștia doresc să o vadă la putere. Este un centrist cu viziune europeană, care susține în mare măsură consensul elitei, conform Brussels Signal.
Cu Dan la conducere, ei știau că România nu va crea probleme în privința unor chestiuni importante, precum sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina. Dar puterea lui Dan este limitată. Prim-ministrul României conduce guvernul de zi cu zi prin intermediul parlamentului, ca în majoritatea țărilor europene. Astfel, victoria lui Dan a fost doar primul pas către consolidarea capacității elitei de a ghida politica românească.
Numirea de către Dan a unui membru al Partidului Național Liberal (PLN), Ilie Bolojan, în funcția de prim-ministru a însemnat că proiectul european poate merge mai departe. Bolojan are o provocare uriașă: să reducă diferențele semnificative dintre cele patru partide din coaliție și să scadă deficitul bugetar masiv al României.
Această țară balcanică de dimensiuni medii are un deficit anual uriaș, de 9,3% din PIB. Orientările UE impun ca țările să nu înregistreze un deficit mai mare de 3%. Reducerea acestui deficit, respectând în același timp angajamentul României față de NATO de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2035, reprezintă o provocare enormă.
Această provocare este complicată de faptul că cel mai mare partid din coaliție, Partidul Social Democrat (PSD), a fost la putere în cea mai mare parte a istoriei postcomuniste a României. Ei sunt cei care au creat cheltuielile inițiale. Va fi foarte dificil să îi convingă să renunțe la atât de multe dintre realizările lor, mai ales că acordul de coaliție prevede că vor alege primul ministru în 2027.
Prin urmare, guvernul a apelat la combinația tipică de creșteri ale veniturilor și impozitelor și reduceri mici ale cheltuielilor pentru a demara procesul. Acest pachet de măsuri, testat în timp și favorizat de elita politică, va plafona pensiile și salariile angajaților din sectorul public, va reduce cu 20% cheltuielile salariale ale statului și va majora impozitele în mai multe moduri. Se preconizează că acesta va reduce deficitul în următorul exercițiu fiscal la „doar” 7,5%.
Progrese suplimentare pot fi realizate numai prin două canale: strângerea și mai mult a curelei pentru români sau creșterea dramatică a creșterii economice. Ambele abordări sunt riscante pentru Bruxelles.
Austeritatea susținută de establishment este aproape întotdeauna nepopulară. Locurile de muncă și veniturile care au fost susținute de împrumuturi excesive sunt eliminate sau reduse, iar oamenii nu le place să sufere. Guvernele în funcție care impun această camășă de forță fiscală aproape întotdeauna pierd în sondaje.
Acest declin va dura probabil o perioadă de timp, având în vedere amploarea problemelor României. Obiectivul oficial este reducerea deficitului bugetar sub 3% până în 2030, ceea ce înseamnă cinci ani de austeritate relativă.
Este o perioadă lungă, complicată de mandatul parlamentar de patru ani din România. Românii vor merge la urne la sfârșitul anului 2028 pentru a alege un nou parlament, cu ani înainte de sfârșitul perioadei de austeritate.
Asta înseamnă că ar trebui să ne așteptăm la o creștere a sprijinului pentru partidele din opoziție în următorii ani. Aceasta este o mare problemă pentru eurocrați, deoarece doar partidele populiste se află în afara guvernului. Nu există niciun partid pro-Bruxelles care să poată prelua în mod credibil rolul unei opoziții „responsabile”: nemulțumirile pot fi exprimate doar prin Simion, dușmanul urât al Bruxelles-ului, și Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR).
Ascensiunea AUR a fost fulgerătoare. Partidul nici măcar nu exista acum șapte ani, dar a crescut rapid, devenind cel mai popular partid din România în sondajele recente. Deja al doilea partid din parlament, cel mai recent sondaj arată că AUR ar obține 38% în alegeri anticipate.
La fel de important, două partide populiste mai mici, situate la dreapta AUR, au scăzut sub pragul necesar pentru a obține locuri în parlament. În acest context, AUR-ul lui Simion ar deveni cel mai mare partid și singurul partid neguvernamental din parlament.
Nu ar fi nevoie de multă nemulțumire pentru ca AUR să câștige suficiente voturi încât Simion să devină prim-ministru. La urma urmei, el a obținut peste 46% din voturi la alegerile prezidențiale, și asta înainte ca măsurile de austeritate să fie anunțate, cu atât mai puțin implementate.
Asta înseamnă că guvernul va încerca aproape sigur să stimuleze creșterea economică. Deficitul va scădea ca procent din PIB dacă acesta va crește semnificativ mai repede decât previziunile. Dar asta înseamnă încurajarea investițiilor străine directe (ISD), având în vedere că austeritatea va reduce cererea internă în viitorul previzibil.
Creșterea ISD va trebui să vină aproape sigur din Statele Unite, dacă va veni. România dispune de rezerve masive de petrol și gaz neexploatate, exact genul de resurse pe care le râvnește președintele Donald Trump. Firmele americane au expertiza și capacitatea financiară necesare pentru a exploata aceste zăcăminte. Perspectiva unui acord reciproc avantajos, întotdeauna o momeală pentru negociatorul șef, este evidentă.
Un astfel de acord înseamnă însă creșterea influenței americane în țară, ceea ce înseamnă că aceasta va trebui să se îndrepte într-o direcție favorabilă populismului. Lumea lui Trump are legături strânse cu Simion și a condamnat anularea alegerilor prezidențiale din decembrie anul trecut. Investițiile în producția de combustibili fosili din România ar putea veni cu ușurință cu o aluzie nu prea subtilă că regulile privind mass-media și internetul ar trebui relaxate pentru a permite un acces mai larg al populistilor.
De asemenea, ar putea veni cu cererea ca România să achiziționeze armament american în cadrul procesului de reînarmare. Trump promovează în mod clar producătorii americani de arme în toate relațiile sale externe, iar o țară care are nevoie de o creștere economică rapidă nu are cum să negocieze.
România intenționează deja să achiziționeze avioane F-35, vehicule de debarcare amfibii și rachete antitanc Javelin fabricate în SUA. Nu vă mirați dacă o firmă americană va depune o ofertă de ultim moment pentru contractul de construire a 246 de vehicule de luptă pentru infanterie, care ar trebui semnat în acest an.
UE și statele sale membre ar trebui să acționeze rapid și coordonat pentru a concura eficient cu America, dacă Trump își concentrează atenția asupra Bucureștiului.
Dan și noul său guvern trebuie, așadar, să reducă cu succes deficitul bugetar și să crească creșterea economică fără a deveni dependenți de America lui Trump și fără a pierde sprijinul public semnificativ, totul în termen de trei ani și jumătate.
Guvernele de coaliție din Europa nu au reușit să mențină sprijinul public în ultimul deceniu, când s-au confruntat cu provocări mai mici. Realizarea acestui lucru va fi ca și cum ai trece un cămilă prin urechea unui ac.
Asta înseamnă că George Simion se află într-o poziție confortabilă. Trei ani sunt o eternitate în politică și cine știe dacă va rezista inevitabilului control. Dar, în acest moment, șansele ca el să devină prim-ministru sau președinte în câțiva ani par extrem de bune.
