Sub focul criticilor, Serviciul de Dezvoltare a Identității de Gen din Londra, Tavistock, o clinică britanică dependentă de NHS și dedicată copiilor, va fi închisă fără întârziere după ce o evaluare independentă a constatat că „nu este sigură” pentru copii, scrie revista Causeur.
Esența progresismului este să progresezi. Sau nu. Sunt momente în istorie când promotorii fanatici ai celor mai întortocheate proiecte, cele mai contrare valorilor umaniste, sunt nevoiți să se retragă, chiar să bată în retragere, legiunile lor fiind înfrânte. In Marea Britanie, tocmai am asistat la unul dintre aceste momente, pentru că militanții extremiști ai ideologiei de gen tocmai au suferit o serie de înfrângeri care sunt de bun augur pentru viitor.
Prioritate femeilor și copiilor, vai!
Să amintim mai întâi care sunt obiectivele acestor transactiviști și de ce sunt dăunătoare umanității:
- Permite celor mai mici copii posibil să considere că identitatea lor de gen nu are neapărat nimic de-a face cu sexul lor biologic; chiar îi încurajeze în această direcție.
- Facilitează accesul copiilor la tratamente hormonale și blocante ale pubertății care riscă să-i facă dependenți, uneori pe viață, de medicamente scumpe ale căror efecte fizice și mentale pe termen lung sunt incerte.
- Facilitează accesul tinerilor la proceduri chirurgicale care le modifică ireversibil corpul, schimbări pe care indivizii le pot regreta ulterior.
- Convingerea tinerilor, greșită în majoritatea cazurilor, că dificultățile tipice ale adolescenței – acceptarea transformărilor corpului, descoperirea sexualității, adaptarea la viața în societate – sunt cauzate în principal de disforia de gen și nu pot fi rezolvate decât printr-o schimbare a identității de gen.
- Insistând că femeile trans sunt femei și bărbații trans sunt bărbați, violând știința biologică și ștergând din vocabularul medical majoritatea termenilor specifici corpului feminin.
- Oferă femeilor trans acces deplin la competiții sportive, închisori și adăposturi rezervate în mod normal femeilor, în ciuda problemelor evidente de nedreptate și nesiguranță.
- Să recunoască legea că lesbienele care își exprimă public refuzul de a întreține relații sexuale cu femei trans cu penis sunt vinovate de o crimă motivată de ură.
- Clasifică pe oricine se opune acestor măsuri drept „transfobice”, făcându-i susceptibili de acțiune în justiție și/sau transformându-i într-o țintă legitimă pentru o campanie de ură online (insulte, amenințări cu moartea etc.) sau boicot profesional (presiunea exercitată asupra angajatorului, sponsori, clienți etc.).
Rațiunea marchează 3 victorii
Cel mai important eșec suferit de susținătorii acestui program dăunător este anunțul de către autoritățile publice engleze a închiderii Serviciului de Dezvoltare a Identității de Gen (GIDS), situat la Londra, care intră în subordinea Serviciului Național de Sănătate (NHS). De la înființarea sa în 1983, această clinică emblematică a ideologiei transgender a „tratat” mii de copii și adolescenți cu aparentă disforie de gen și i-a adus pe mulți la „tranziție” prin medicamente și intervenții chirurgicale.
În urma demisiilor medicilor care acuzau conducerea institutului că este ostatică a activiștilor transgender; a unui proces intentat împotriva GIDS de o tânără, Keira Bell, care pretinde că a fost prost sfătuită de serviciu; și în sfârșit un raport independent comandat de NHS care a concluzionat că institutul a „trădat” copiii, s-a luat decizia de a închide institutul, cel târziu în primăvara anului 2023. Ideea este nu să pună capăt, la nivel național, la tratamentul disforiei de gen la tineri, dar să o încredințeze spitalelor regionale cu servicii de sănătate mintală foarte dezvoltate. Aceste centre locale vor fi astfel mai bine calificate pentru a consilia copiii și adolescenții și mult mai puțin supuse influenței dezastruoase a transactiviștilor.
Ultimul cui în sicriul acestuia din urmă: Kemi Badenoch, deputat conservator, foarte serios ex-candidat la succesiunea lui BoJo în funcția de prim-ministru, tocmai a dezvăluit că, atunci când în calitate de ministru de stat pentru egalitate, între 2020 și 2022, ea a lansat o anchetă asupra GIDS, oficialii din ministerul ei au încercat să o descurajeze să consulte criticii acestui serviciu. Și printre acești critici, aceeași Keira Bell care a dat în judecată GIDS. Suferind de tulburări psihice foarte grave, i s-au prescris blocante pentru pubertate la 16 ani, testosteron la 17 ani și extirparea sânilor la 20. Ea a câștigat inițial cazul, dar a pierdut în apel. Astăzi, decizia de a închide GIDS-ul îi dă dreptate în mare măsură, în timp ce dezvăluirile fostului ministru scot la iveală întregul sistem pernicios care leagă activiști, funcționari și profesioniști din domeniul sănătății, care de prea mult timp a promovat această ideologie periculoasă.
Al doilea eșec suferit de transactiviști este în zona libertății de exprimare. Aceasta este hotărârea pronunțată de un tribunal londonez în cazul unui avocat care își acuzase propria firmă că o discriminează. Allison Bailey, lesbiană și de culoare, a co-fondat Alianța LGB în 2019. Această asociație, descrisă de transactiviști drept un „grup de ură”, militează împotriva modului în care ONG-urile LGBT care dețin puterea au renunțat la tot ce afectează drepturile gay în beneficiul exclusiv al drepturilor transgender. Cel mai puternic dintre aceste ONG-uri, Stonewall, este acuzat de criticii săi că operează o formă de racket: numeroasele companii și organizații guvernamentale care subscriu la programul său de formare „Diversity Champions Programme”, foarte scumpe, de altfel, au norocul de a nu fi acuzate că favorizează un mediu transfob. Altfel, o astfel de acuzație este încă posibilă...
Cu toate acestea, prin intermediul tweet-urilor ei, Allison Bailey a făcut cunoscut că
1) a fost foarte critică la adresa politicilor lui Stonewall și
2) este nedrept să le numim „transfobe” pe lesbienele care refuză sexul cu femei trans. Biroul său a primit un mesaj de la Stonewall într-un limbaj codificat, dar fără ambiguitate: anunțați o anchetă asupra acestui avocat sau acceptați consecințele... ceea ce a fost făcut. Decizia instanței în favoarea lui Allison Bailey este o victorie, nu numai pentru acest curajos avocat, ci și pentru toți cei care doresc să-și exprime public dezacordul față de transactivismul extremist.
Decizia vine la scurt timp după o alta în favoarea lucrătoarei de think tank Maya Forstater, care în 2019 a fost efectiv concediată de angajatorul ei pentru că a postat pe Twitter că o femeie trans nu este femeie. Permiteți-mi să citez Mesia lui Händel : „Aleluia! »
O bătălie câștigata, dar nu războiul
Al treilea și ultimul domeniu în care ideologia de gen a trebuit să se retragă este cel al sportului. Federația Internațională de Înot (FINA) a decis în iunie că femeile trans care au trecut prin pubertate ca bărbați nu vor mai fi eligibile în competițiile destinate exclusiv femeilor. Pe de altă parte, va fi creată o categorie „deschisă” (=non-gen) pentru toți cei (etc.) care doresc să concureze. În aceeași lună, Uniunea Internațională de Ciclism a anunțat că înăsprește regulile privind participarea la concursurile feminine pentru femeile trans: acestea vor avea acum un timp de așteptare de două ori mai mare decât femeile înainte de a putea concura și vor trebui să arate un nivel testosteron de două ori mai scăzut. În cele din urmă, Uniunea engleză de fotbal de rugby tocmai a decis că doar jucătoarele născute vor putea participa la evenimentele feminine.
Ceva care inspiră un al doilea „Aleluia!” „Singurul minus aici: Sharron Davies, faimoasa înotătoare olimpică din Marea Britanie decorată de Regină și personalitate sportivă foarte prezentă în presa britanică, militează de mult timp pentru ca competițiile feminine să fie rezervate femeilor în sensul biologic al termenului. În această luptă, ea a arătat la fel de mult curaj ca JK Rowling, dacă nu mai mult. La fel ca și creatorul lui Harry Potter, ea face obiectul unor campanii de denigrare pe rețelele de socializare, precum și al amenințărilor cu moartea. Dar, mai puțin norocoasă decât colega ei, tocmai a anunțat că este condusă la ruină financiară pentru că, sub presiunea transactiviștilor, organizațiile de caritate și agenții cu care a lucrat de cel puțin 30 de ani au încheiat colaboarearea cu ea.
Acest lucru ne amintește că toate aceste victorii recente reprezintă doar bătălii câștigate, dar războiul în sine rămâne de câștigat. Și așa cum a spus odată un mare om cisgender, toate lucrurile sunt binare: „Fără victorie, nu există supraviețuire. »
