În Germania au izbucnit polemicile asupra bilanțului cancelarului la patru luni de la plecarea acesteia. Dar ea preferă să tacă. După patru mandate de cancelarie ea a dispărut cu adevărat din viața politică germană și europeană, la care a participat neobosit de la căderea Zidului Berlinului în 1989, scrie Le Point.
Angela Merkel a dispărut. Cancelarul german promisese, la ieșirea din putere în decembrie anul trecut, să se abțină de la orice comentarii și sfaturi pentru succesorul ei Olaf Scholz. Dacă nu ar fi un scurt paragraf în ziare în care se menționează că i-a fost furat portofelul de la supermarket și un comunicat de presă care a condamnat invazia rusă a Ucrainei, s-ar crede că aceasta nu mai există. După patru mandate de cancelarie, ea a dispărut cu adevărat viața politică germană și europeană la care a participat neobosit de la căderea Zidului Berlinului în 1989.
Războiul început de Vladimir Putin a catapultat-o însă în centrul dezbaterii publice. Care este gradul de responsabilitate a celei care a guvernat Germania timp de 16 ani în tragedia prin care trece Ucraina? Cum de n- văzut nimic această femeie născută în Germania de Est, care vorbește rusă și a crescut sub un regim comunist? Cum a putut cel mai vechi lider european să fie atât de mulțumit cu președintele rus, cu care a petrecut atât de mult timp față în față sau la telefon? De ce a continuat să aibă încredere, să „curteze” acest fost agent KGB care a oficiat la Dresda în timpul Războiului Rece și ale cărui trăsături de caracter le cunoștea? Și mai presus de toate, cum ar fi putut să facă greșeala fatală de a-și face țara atât de dependentă de gazul rusesc?
Rusia a fost întotdeauna aproape de universul mental al Angelei Merkel. Ea a crescut în Templin, un mic oraș garnizoană al Armatei Roșii, la aproximativ șaizeci de kilometri de Berlin. În adolescență, a câștigat o excursie la Moscova pentru că a câștigat un concurs de limbă rusă la liceul ei. Îi place să citească pe Tolstoi și Dostoievski. Un portret al țarinei Ecaterina cea Mare stătea pe biroul ei din Cancelarie. Oare această afinitate explică orbirea ei?
Naivitate
Mulți sunt cei care îi reproșează „naivitatea” lui față de Vladimir Putin. Partidul ei o acuză. Friedrich Merz, noul președinte al CDU aflat acum în opoziție, calomniază în fața Bundestagului „câmpul de ruine lăsat de politica externă și de securitate germană în ultimii ani”. El spune că nu am fi aici dacă Ucrainei i s-ar fi permis să adere la NATO - lucru care s-au opus Angela Merkel și Nicolas Sarkozy la summitul de la București din 2008.
Și totuși, spre deosebire de predecesorul ei, social-democratul Gerhard Schröder, Angela Merkel nu s-a abținut niciodată să denunțe încălcările libertății și represiunea oponenților din Rusia. Când, în 2020, s-a dus la patul adversarului rus Alexei Navalnîi tratat la Berlin după otrăvirea acestuia, ea l-a denunțat pe Putin. Acesta din urmă nu a încetat niciodată să o provoace și să o pună la încercare. În 2007, cunoscând fobia cancelarului pentru câini, și-a adus Labradorul în timpul unui interviu cu ea la Kremlin. În fotografie, o vedem pe Merkel retrăgându-se pe scaun și pe Putin zâmbind.
În 2014, Putin pentru prima dată o minte deschis pe Merkel. El o asigură că nu are nicio intenție să anexeze Crimeea. Ceea ce face însă, în timp ce atacă Donbass-ul. Relația dintre Moscova și Berlin se răcește considerabil. Cancelarul orchestrează o serie de sancțiuni europene împotriva Rusiei. Ea nu este păcălită de Putin, dar speră totuși că interesele comerciale comune și urmărirea dialogului vor face posibilă deblocarea situației. Cu François Hollande, ea a pus bazele „formatului Normandia”, reunind Germania, Franța, Rusia și Ucraina și culminând cu acordurile de la Minsk în 2015. O încetare a focului a fost decisă, dar niciodată respectată cu adevărat.
Totuși, în același an 2015, Angela Merkel a dat undă verde construcției unei a doua conducte de gaze, Nord Stream 2, care leagă Rusia de Germania sub Marea Baltică. O decizie cu caracter „pur comercial” o repetă pe Cancelar celor care îi subliniază gravele implicații geostrategice ale proiectului. Nord Stream 2 evidențiază fragilitatea aprovizionării cu energie a Germaniei care este dependentă în proporție de 50% de gazul rusesc.
Noi furnizori de gaze
Merkel chiar a avut de ales? În 2011, sub presiunea opiniei publice îngrozită de accidentul de la Fukushima, ea a decis peste noapte să elimine treptat Germania din energia nucleară. Ultimele două fabrici încă în funcțiune ar trebui, în principiu, să se închidă anul viitor. În același timp, guvernul german a aprobat cărbunele. Gazul rusesc a rămas așadar singura soluție de garantare a aprovizionării cu energie a Germaniei pe termen mediu. Indiferenți la avertismentele Verzilor (singurul partid german care s-a opus construirii Nord Stream 2) și mai ales surdă la protestele Ucrainei, țărilor baltice și Statelor Unite, coaliția condusă de Angela Merkel a persistat. A fost nevoie de începutul războiului în Ucraina, pe 24 februarie, pentru ca Germania să înghețe proiectul și să caute noi furnizori de gaze, în Qatar de exemplu.
Merkel nu este singura responsabilă pentru această situație. În propriul său partid, liderii conservatori ai Landurilor de Est și CSU bavarez au criticat-o pentru „intransigența” sa față de Vladimir Putin după Crimeea. În rândurile SPD, care a împărțit două dintre cele trei mandate ale lui Merkel în cadrul unei „Mari Coaliții” și care a ratificat toate deciziile importante în materie de energie, există și un examen de conștiință. Dincolo de rolul cheie jucat de Schröder, prietenul personal al lui Putin și arhitectul proiectului Nord Stream pe care l-a moștenit Merkel, este întreaga „Ostpolitik” lansată de cancelarul Willy Brandt în 1969 pentru a începe destinderea cu blocul de est care e acum pusă sub acuzare. Pentru Willy Brandt, multiplicarea legăturilor economice și comerciale cu Moscova ar trebui să permită Rusiei să evolueze spre coexistență și liniștirea conflictelor. Până pe 24 februarie, această doctrină nu fusese niciodată pusă la îndoială în Germania. Aceasta arată amploarea revoluției strategice în curs de desfășurare în țară. O revoluție care, deocamdată, nu a reușit să o scoată pe Angela Merkel din tăcere.
Angela Merkel est-elle responsable de la guerre en Ukraine ? https://t.co/J3YhLMZSsC
— Le Point (@LePoint) April 3, 2022
