O neutralitate a Ucrainei pe modelele suedeze sau austriece este o „opțiune” discutată în negocieri, potrivit Kremlinului. Ucraina respinge o astfel de idee pentru moment, a spus unul dintre negociatorii ucraineni. Le Figaro explica ce înseamnă „neutralitatea” Austriei sau Suediei cerută de Moscova.
„Cea mai bună soluție la această întrebare ar fi ca autoritățile aflate în prezent la putere la Kiev să refuze de bună voie să adere la NATO și să rămână la neutralitate”, a declarat Vladimir Putin pe 22 februarie, după ce a anunțat că dorește să recunoască două regiuni separatiste ucrainene ca state independente în detrimentul suveranităţii Kievului.
La trei săptămâni de la începutul invaziei, această neutralitate se află în centrul discuţiilor, în special pe modelul „suedez sau austriac”, a anunţat Moscova miercuri, 16 martie. Această neutralitate ar echivala cu „finlandizarea” Ucrainei, lucru imposibil pentru Kiev, care a respins ideea cu fermitate.
„Ucraina se află acum într-o stare de război direct cu Rusia. Prin urmare, modelul poate fi doar „ucrainean”, a declarat unul dintre negociatorii ucraineni, Mykhaïlo Podoliak.
Termenul „Finlandizare”, inventat în 1953 de ministrul de externe austriac Karl Gruber, se referă la limitările impuse de o putere unui vecin mai slab.
„După cel de-al Doilea Război Mondial, două tratate au creat „finlandizarea”, Tratatul de la Paris (1947) și un tratat de cooperare și asistență reciprocă între Finlanda și URSS (1948). Se bazează pe un singur principiu: Finlanda nu se va alătura nici unei organizații care vizează URSS”, descifrează Carole Grimaud Potter, profesor la Universitatea din Montpellier și specialist în geopolitica Rusiei. A fost întruchipată de prim-ministrul finlandez Urho Kekkonen care va menține pe parcursul celor 25 de ani la conducerea țării această poziție de neutralitate. Treptat, Finlanda se va integra în Comunitatea Economică Europeană prin continuarea legăturilor sale comerciale cu URSS.
Neutralitate constrânsă
Independentă din 1917, Finlanda s-a luptat cu Rusia de două ori în al Doilea Război Mondial pentru a-și menține independența. În schimb, URSS, după ce a cucerit anumite teritorii, i-a impus neutralitatea în Războiul Rece.
URSS a „finlandizat” o altă țară din Europa, Austria. În 1955, în timp ce blocul sovietic s-a extins la câțiva kilometri de Viena, cei patru învingători au ajuns la un acord, Tratatul de Stat care a restabilit suveranitatea Austriei. Moscova, îngrijorată de o sosire masivă a trupelor NATO, își condiționează semnătura de o neutralitate „voluntară” și constituțională a țării.
Alături de Finlanda și nordul Norvegiei, Austria este singura regiune europeană din care Armata Roșie s-a retras în timpul Războiului Rece.
Opt țări din Europa se proclamă neutre, dintre care Elveția este cel mai cunoscut exemplu, dar și Irlanda sau Moldova. După prăbușirea Uniunii Sovietice și dizolvarea Pactului de la Varșovia, multe țări din Blocul Estului au cerut aderarea la Uniunea Europeană - o garanție a prosperității - și la NATO - o garanție a protecției militare împotriva fostului ocupant rus. Această înaintare a trupelor NATO către granițele Rusiei a devenit treptat un subiect de dispută cu țările occidentale. De la începutul crizei ucrainene, Moscova a cerut „garanții de securitate”, dar și ca fostele sale republici să nu adere la NATO. În acest context, zvonul privind o „finlandizare” a Ucrainei a fost un subiect fierbinte pentru Kiev, care refuză să vadă o parte din suveranitatea sa confiscată și cere alegerea alianțelor sale.
În plus, anexarea Crimeei și conflictul din Donbass au creat neîncredere în Moscova. Rusia s-a angajat în 1994, prin memorandumul de la Budapesta, să respecte independența și suveranitatea Ucrainei în cadrul actualelor sale frontiere în schimbul distrugerii armelor nucleare staționate pe teritoriul lor.
O „finlandizare” „dificilă” a Ucrainei
„Finlandizarea” Ucrainei pare imposibilă în acest context. Ocuparea Crimeei, războiul din Donbass și staționarea a numeroase trupe la granițele ei îngrijorează Kievul”, analizează Carole Grimaud Potter. „Nu putem interzice Ucrainei să adere la NATO, există un principiu „uși deschise”, așa că avem nevoie de un acord politic”, a explicat miercuri fostul premier francez Dominique de Villepin.
Un asemenea statut de neutralitate ar necesita mai multe premise: „aplicarea acordurilor de la Minsk, retragerea trupelor ruse și o voință politică ucraineană de a conduce la acest proces”.
În cele din urmă, decizia Rusiei de a recunoaște independența a două regiuni separatiste, precum și o posibilă desfășurare de soldați în aceste teritorii, sugerează că „neutralizarea” Ucrainei va fi dificil de negociat diplomatic.
Sursa: Le Figaro
