Ce este regimentul Azov, această unitate ucraineană fondată de adepți ai mișcării neonaziste?

09 Mar 2022
Ce este regimentul Azov, această unitate ucraineană fondată de adepți ai mișcării neonaziste?

Regimentul Azov ucrainean, fondat de neonazişti, este în mod regulat desemnat de pro-ruşi ca justificând denazificarea pe care Rusia pretinde că vrea să o facă în Ucraina. Ziarul Liberation explică care este importanța acestui regiment, care este locul său în societatea ucraineană și rolul său în conflictul în curs.

De la invadarea Ucrainei de către Rusia, imaginile acestor luptători, purtând svastice și însemne SS sau făcând saluturi naziste, au fost distribuite pe scară largă pe rețelele de socializare. Accentul pe Azov este alimentat de propaganda rusă, alimentând justificările lui Vladimir Putin care pretinde că vrea să „procedeze la demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”, țară condusă de evreul Volodimir Zelenski. În bătălia de comunicare dintre cele două state, tabăra rusă acuză regimentul Azov că vizează civili iar Ministerul de Externe rus susține că au sabotat instalațiile nucleare.

Potrivit informațiilor depistate de mai mulți analiști și de CheckNews în grupurile Telegram ale regimentului Azov, trupele sale participă în prezent la lupta împotriva invaziei ruse în mai multe regiuni ale țării. Regimentul și „Unitățile de Apărare Teritorială”, grupuri de voluntari care ar fi pentru înființate de veterani ai grupării (conform agenției foto turce Anadolu) în mai multe orașe ale Ucrainei, luptă în diferite regiuni, de la Kiev până la Mariupol, via Harkiv.

Azov este un grup paramilitar format din voluntari la 5 mai 2014, cu referire la marea cu același nume, astăzi în mare măsură sub jugul Rusiei de la anexarea Crimeei. Batalionul s-a remarcat când luptătorii săi au recucerit orașul Mariupol de la separatiștii pro-ruși în 2014. În dificultate pe teren militar, Ucraina l-a integrat în garda națională (echivalentul jandarmeriei) în toamna aceluiași an. Inițial, Azov avea câteva sute de oameni în rândurile sale. Astăzi, 3.500 până la 5.000 de luptători formează acest regiment. Recrutări active sunt în curs de desfășurare în situația actuală.

Neo-naziști și huligani
Contactat de ziarul Libération, Viatcheslav Likhachev, un istoric ucrainean ale cărui cercetări se concentrează asupra radicalismului de dreapta din Rusia și Ucraina, vorbește despre începuturile batalionului: „Azov a fost creat parțial de oameni cu un trecut neonazist, parțial din huliganii din fotbal. Deși în primăvara și vara lui 2014 cei mai mulți recruți au mers în Azov atrași de imaginea sa bună ca unitate de luptă, oamenii cu păreri radicale de dreapta au constituit o masă critică în Azov, nucleul să spunem. Noii recruți au fost îndoctrinați.”

Fondatorul Azov, Andrei Biletsky, originar din Harkov, vorbitor de limbă rusă, a făcut parte din grupuri de huligani și din organizația paramilitară ultranaționalistă Patriots of Ukraine. Într-un text intitulat „Naționalismul social rasial ucrainean” publicat în 2007, Biletsky enumeră printre misiunile organizației sale „purificarea rasială a națiunii”. Plasat în detenție pentru atac armat în 2011, el a fost eliberat în 2014 cu ocazia unei legi privind eliberarea deținuților politici adoptată de Rada, parlamentul ucrainean. În contextul conflictului ruso-ucrainean, a fondat batalionul Azov, al cărui logo se referă în mod clar la iconografia nazistă.

Inspirat de emblema diviziei SS Das Reich, sigla Azov preia semnul inversat Wolfsangel. Vechea emblemă, folosită încă de o mare parte a membrilor săi, era și mai explicită, cu prezența unui soare negru, simbol al misticismului nazist. Biletsky și membrii lui Azov infirmă aceste referințe, argumentând că ele sunt inspirate în schimb din mitologia nordică, un argument recurent în grupurile neonaziste. În ceea ce privește stema, ar fi o combinație a literelor I și N pentru „Ideile Națiunii”, tot conform acestora din urmă.

Dacă membrii lui Azov sunt etichetați aproape sistematic „neonazi”, istoricul Vyacheslav Likhachev indică totuși o compoziție mai eterogenă decât pare. „Chiar și în vara lui 2014 nu toți luptătorii Azov au fost de ultra-dreapta. Am cunoscut personal un anarhist care a slujit la Azov, precum și un fost participant la Anti-Maidan [mișcarea împotriva revoluției ucrainene din 2014, nota editorului], pentru care agresiunea rusă devenise nepotrivită”, își amintește el.

Depolitizare
Potrivit lui Adrien Nonjon, cercetător la Inalco specializat în Ucraina, Azov a cunoscut și o formă de depolitizare încă de la integrarea sa în Garda Națională de către Ministerul de Interne ucrainean. „Rândurile lor s-au umflat cu ucrainenii depolitizati care admiră pur și simplu realizările lor în luptă. Însuși Andrei Biletsky, după ce a părăsit comanda lui Azov pentru președinția partidului politic de extremă dreaptă Corpul Național, și-a netezit mult discursul. El neagă cuvintele foarte dure pe care le-a folosit în tinerețe când vorbea despre o cruciadă împotriva semiților”, explică cercetătorul pentru CheckNews.

De altfel, printre principalele fotografii aduse în discuție în ultimele zile pe rețelele de socializare, mai multe datează de câțiva ani. De exemplu, aceasta, care arată un grup de bărbați în haine care afișează steagul nazist cu cei ale NATO și Azov, a apărut pe internet în 2014. O altă fotografie, în care vedem un grup de bărbați fără cămașă (mai puțin unul, purtând un tricou cu sigla Azov) în jurul unui portret al lui Hitler, datează cel puțin din 2015.

CheckNews a consultat grupuri oficiale de comunicare ale regimentului, precum și diverse canale ale grupărilor teritoriale, dedicate discuțiilor sau recrutării. În fotografiile împărtășite de ștafetele instituționalizate, luptătorii sunt mai discreți în privința însemnelor sau a tatuajelor. Cu toate acestea, îi putem vedea pe câțiva dintre ei purtând un soare negru nazist pe patul puștilor sau pe vestele anti-glonț. Pe anumite canale unde sunt prezenți nu doar membrii Azov, ci și simpatizanți din alte țări, discursul este uneori mai liber: „Heil Hitler”, „Sieg Heil”.

Azov este încă perceput ca un El Dorado de către unii supremaciști albi occidentali. Potrivit unei investigații a Bellingcat, susținătorii organizațiilor americane neonaziste Atomwaffen Division sau Rise Above Movement (RAM) încearcă să integreze rândurile Azov pentru a se antrena în luptă pentru un viitor război rasial. Mai multe figuri de extremă-dreapta radicale din Occident au defilat într-un podcast Azov FM, care este inactiv de cinci ani. Bellingcat dezvăluie, de asemenea, că Joachim Furholm, un „revoluționar național-socialist” norvegian suspectat că a încercat să înroleze voluntari americani supremaciști albi în rândurile regimentului Azov, a fost legat de partidul politic Corps national, fapt dovedit de prezența sa în timpul unui miting politic. Regimentul Azov și, respectiv, Corpul Național au negat acuzația.

Deși e incontestabil că există încă neo-naziști în Azov, afilierea ideologică nu este singura forță motrice din spatele aderării la grup. Cert este că generalizarea acestei ideologii, care este foarte reală în cadrul regimentului, în armată (care numără câteva sute de mii de oameni) sau în societatea ucraineană, așa cum pot face anumite canale pro-Kremlin, nu are prea mult sens.

Apariția nationalismului
Adrien Nonjon amintește că populația ucraineană nutrește un sentiment ambivalent față de regimentul Azov: „Pe de o parte, ucrainenii îi recunosc curajul pentru că au apărat orașe cheie în ciuda convingerilor neonaziste ale unora dintre membrii lor. Dar, pe de altă parte, există o anumită suspiciune față de ei, în special asupra legăturilor pe care șefii care au batalionului inițial le întrețin cu Arsen Avakov, fostul ministru de Interne, aflat la putere atunci când voluntarii de la Azov au acceptat să fie integrați în garda nationala. Prin urmare, erau suspectați că sunt marionete în mâinile celor puternici.” Neîncrederea ucrainenilor este mare față de foarte influentul Avakov, suspectat de corupție și ale cărui legături cu partidul ultranaționalist Corpul Național al lui Andrei Biletsky sunt cunoscute.

Cu Corpul Național, Andreï Biletsky a încercat să profite de reputația regimentului Azov cu dorința de a se impune ca un nou actor naționalist ucrainean. Pentru Vyacheslav Likhachev, „Biletsky și compania încearcă să continue să exploateze semnul distinctiv al mișcării Azov. Propriile lor proiecte politice sunt etichetate greșit drept neonaziste, deși, desigur, rămân radicali de extremă dreapta. În realitate, unitatea de luptă nu are practic nimic de-a face cu proiectele politice.”

Partidul se luptă să se impună într-un câmp politic de extremă dreaptă, care este destul de divizat și își pierde din avânt. „La ultimele alegeri prezidențiale, Biletsky a fost nevoit să se alieze cu toate forțele naționaliste. Cu toate acestea, naționaliștii nu au trecut nici măcar de 2% la alegerile prezidențiale. Ceea ce nu este surprinzător, discursul lor se concentrează asupra războiului și a națiunii ucrainene și, astfel, ratează subiecte destul de esențiale”, comentează Adrien Nonjon.

Ucraina a cunoscut totuși o anumită renaștere a naționalismului în ultimii zece ani, în special prin politicile memoriale. „Dar atenție, termenul nu are în Ucraina conotațiile peiorative pe care le are în Europa”, avertizează cercetătorul Adrien Nonjon. „Din 2014, ucrainenii sunt conștienți de ceea ce înseamnă să fii ucrainean. Înainte, identitățile locale predominau. Odată cu revoluția de la Maidan și războiul din 2014, lucrurile s-au schimbat. Încercăm să construim o nouă națiune. Aceasta este ceea ce predomină astăzi.” De aici și reabilitarea controversatei figuri a lui Stepan Bandera, ridicându-l la titlul de „erou al Ucrainei”, pentru rolul său în lupta pentru independența Ucrainei împotriva URSS. Rețineți că Bandera a fost unul dintre liderii Armatei Insurgente Ucrainene (UPA), care a colaborat cu Germania nazistă și a participat la masacrele evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pentru Adrien Nonjon, Ucraina este „o țară foarte tânără, are mai puțin de treizeci de ani. Statutul său de fostă colonie a Rusiei înseamnă că această influență străină a împiedicat-o să se conceapă cultural și național. La independență, a trebuit să găsim un simbol care să evidențieze rezistența ucraineană pe termen lung. „Ucraina va avea nevoie de un mare pas înapoi, de o muncă substanțială din partea istoricilor pentru a putea ridica vălul asupra anumitor perioade-cheie și a problemei legate de naționalism”, spune Specialistul ucrainean.

Sursa: Libération

Alte stiri din Externe

Ultima oră