În primul episod ( pe care îl puteţi citit tot pe www.miscareaderezistenta.ro) am povestit despre o logodnă aranjată între tatăl fetei şi prezumtivul ginere, fără ca fata să fie consultată în acest sens, logodnă acuzată apoi de fata care a vrut un alt băiat şi care a rupt cu de la sine putere logodna, a fost bătută de părintele autoritar, a fugit de acasă şi s-a logodit a doua oară cu alesul inimii, iar tatăl primului băiat a făcut jalbă la mitropolie că a fost înşelat, cerând înapoi banii cheltuiţi la logodnă. Citiţi continuarea poveştii!
Mitropolitul, conciliant ca întotdeauna, îi propune lui Mareş să-şi primească logodnica, oferindu-i sprijin militar pentru a o aduce la casa lui. Or, o astfel de propunere i se pare indecentă, onoarea lui ar avea şi mai mult de suferit. De atâtea zile aflată în casa lui Luca, logodnica lui şi-a pierdut „cinstea”, şi nu se poate însura cu o femeie deflorată de un altul.
Cum are dreptate, nu rămâne decât să se desfacă logodna şi să-şi primească înapoi toate darurile şi toţi banii cheltuiţi cu pregătirile pentru nuntă în valoare de 1180 de taleri. Suma este mare, iar Iorga refuză să o achite de unul singur, căci „ogari” la răpirea fiicei lui au fost şi alţii, adică: „Preda cu soţia lui şi Ghinea Stâlpeanu şi Matei frate-său” şi chiar Luca. Pe scurt, nu i se pare drept să dea singur atâta sumă de bani, din moment ce şi ceilalţi sunt la fel de vinovaţi ca şi el.
O nouă jalbă este prezentată mitropolitului, o nouă cercetare se desfăşoară pentru a se hotărî cât de vinovaţi sunt ceilalţi, cum se va împărţi suma. Între autoritatea părinţilor şi voinţa copiilor, Biserica o sprijină întotdeauna pe cea dintâi.
Fata se află în acest caz, ca şi în altele de altfel, sub „dominaţia lumii masculine”, numele său, voinţa sa fiind ignorate. La ce bun părerea ei, din moment ce nu s-a ţinut nici o clipă cont de ea? Fata a fost întrebată, dar nu şi ascultată, cunoscându-i poziţia, judecătorii ţi-au construit propria lor tehnică de manipulare, de control, de supunere.
Cum lucurile sunt foarte avansate, forţa nu-i poate ajuta să-şi impună decizia fără a ştirbi onoarea bărbatului. Pierderea virginităţii cu altul este singurul lucru care o salvează de la o căsătorie silită. Singurul păgubaş rămâne tatăl, iar pedepsele succesive prin care trece ne pun în gardă cu privire la necesitatea unui bun control patern.
Femeia încă necăsătorită este tratată ca un minor care nu poate răspunde pentru faptele sale, pedepsele care i se aplică corespund cu cele administrate unui copil neascultător: bătaia şi dojana. Revolta sa semnifică slăbiciunea autorităţii părinteşti şi micşorează prestigiul capului familiei, iar mitropolitul nu poate privi cu indulgenţă o atare situaţie, deoarece controlul asupra familiei se exercită şi indirect prin intermediul şefului familiei.
Un tată autoritar controlează ordinea internă şi implicit participă la reglarea ordinii din comunitate. El este pedepsit şi pentru că s-a rătat slab în faţa copiilor săi. Pilda pe care cei din jur o pot trage din acest exemplu nu este aceea de a cere consimţământul fetelor, ci de a-şi întări autoritatea şi controlul asupra copiilor.( Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0 ).
