Despre tăria și puterea bujorului se scrie în secolul al XVIII-lea, semn că virtuțile și puterile sale fuseseră încercate. „Când se va lega limba omului în gură de vreo boală să-l afumi cu rădăcină de bujor, că i se va deșchide limba”, e scris într-un miscelaneu de la începutul secolului al XIX-lea. „Cine va purta la dânsul rădăcină de bujor, nicidecum farmecele nu-l va prinde. Iară cine se va afuma cu rădăcină sau cu frunzele bujorului și în casă și oriunde vei afuma duh necurat nu va fi acolo”.
Într-un trecut dominat de duhurile rele care umblă nestingherite prin ungherele caselor, multe plante sunt investite cu puteri magice ca să țină departe toate cele rele. Bujorul are aceleași virtuți pe care le are și usturoiul, după cum se poate observa. De altminteri, aceste note despre bujor vin imediat după alte câteva rubrici dedicate farmecelor din care creștinul află „învățătură ca să nu te prinză farmecele” și „pentru cel ce iaste cu farmece legat” ce ar trebui să facă pentru a se „desface”.
Semințele de bujor protejează pe orice creștin de pătrunderea duhurilor rele în trup. Trebuie doar înghițite cu ceva vin: „Iară cine va bea sămânța lui cu vin, apoi de toate cele ce se chiiamă întâlnituri sau alte răutăți și spurcăciuni va izbăvi, și înlăuntru trupului de va avea vreo răutate, sau la inimă, degrabă se va izbăvi”. În afară de aceste puteri apotropaice, bujorul, care protejează casa și creștinii de orice duh și de orice iele, are și proprietăți curative.
Semințele sale pot vindeca afecțiunile splinei: „Iară cine va lega sămânța lui bujor la genunchiul stâng acela se va mântui de rast (inflamarea splinei)”. Rădăcina de bujor oprește sângerarea: „Iară la cine va curge sânge din nas, adeseori să pisezi rădăcină de bujor și să bei cu vin”. Iar bujorul cel mare vindecă icterul: „Iară cel ce va avea gălbinare să fierbi bujor de cel mare cu vin și să bei dimineața pe nemâncate”.
Semințele bujorului au darul de a dezvolta inteligența, dar și de a spori starea de bine, de a relaxa, aducând seninătate și bucurie vieții: „Iară cine va înghiți de șapte ori câte șapte grăunțe de bujor dimineața pe nemâncate foarte bine aceluia îi va fi: isteți va fi și i se va deșchide mintea, și gânduri bune și să va adaoge, și limba i se va curăți foarte bine”
Simpla purtare a acestor semințe induce o stare de bine: „Iară cine va lega sămânță de bujor la brațul mâinei cei drepte, apoi degrab se va mântui de toate gândurile cele rele pe care le are”. Casa și grădina pline de aceste flori, din primăvară până în toamnă, aduc numai bucurie: „Iară unde va fi bujor în casă, în casa aceia duh necurat nu va fi”. (Fragment din romanul "Patimă şi desfătare" de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu http://www.humanitas.ro/humanitas/patim%C4%83-%C8%99i-desf%C4%83tare )
