În primul episod (pe care îl găsiţi pe www.miscareaderezistentă.ro) aflaţi că vistierul Neagu Drăgulinescu îşi mărită fata cu Dumitrache Georgică, deşi era ştiut faptul că acesta avea de multă vreme o amantă în casă. Credul sau plin de speranţă, socrul speră ca ginerele, o dată însurat, va renunţa la amantă. Acesta din urmă nu numai că nu renunţă, dar trece şi unele bunuri ale familiei în posesia amantei. De aici, jalbă adresată puterii.
Aşadar, cu insistenţă sunt socotite bunurile pe care Dumitrache le-a îndreptat spre casa amantei, buncuri care aparţin, de fapt, familiei sau care fac parte din zestre. Exagerările abundă în acuzaţiile lui Neagu Drăgulinescu : Ioan Purcărea (fostul soţ decedat al amantei) a fost un om prost şi sărac care n-a lăsat nimic la moartea sa, iar toată averea Tudorei (amanta) este făcută pe spinarea ginerelui său.
Dacă i-ar fi dat numai de la el mai treacă-meargă, dar a avut îndrăzneala să-i dăruiască din pământul de zestre şase pogoane pe care tot el le-a sădit la vie de a ajuns să se numească chiar „via Tudorei”şi o ajută cu oameni s-o lucreze. Altădată „au împrăştiat-o şi din vite” şi i-a dăruit şase boi mari, cinci vaci, opt viţei de acum mărunţi, unsprezece oi cu mare cu mică”. În plus, Georgică este tatăl copiilor, adică „făcuţi încă după ce au luat-o pă fii-sa”, afirmă socrul supărat.
Tema reală nu o constituie paternitatea copiilor, ci vine din faptul că în calitate de protector, ginerele ar încerca să aibă grijă de ei, să mărite şi să înzestreze fetele, să-i ajute pe băieţi să se aşeze la casele lor. Or, acest lucru ar însemna să rupă din propria avere, s-o văduvească pe soţie de bunăstarea promisă la tocmeală şi care i se cuvine conform poziţiei sociale pe care o deţine.
Prina cercetare se efectuează la nivel local de către Costandin, episcopul Buzăului, şi de către paharnicul Varlam, ispravnicul judeţului Săcuiani. Dumitreche promite că-şi va părăsi amanta şi se va întoarce la soţia legitimă, iar pentru a-şi linişti socrul îi dă foaia de zestre înapoi, asigurându-l că nimic n-a fost cheltuit.
Aici se poate trimite cbhiar la Pravilă care la glava 216, zaceala 5 spune următoarele: „De va avea altă muiere în casa lui (soţul) şi va dormi cu dânsa, sau în alt sat, sau într-alt loc, şi-i va zice muierea lui sau părinţii ei, sau altcineva, o dată şi de doao ori, să se depărteze, iară el nu va vrea să facă părăsire de tot de cătră acea curvă, atunce-l lasă muierea lui”.
Cu alte cuvinte, socrul, apoi autorităţile locale, în speţă ispravnicii şi episcopul locului, îl invită pe Dumitrache să-şi părăsească amanta şi pentru că acesta se supune, procesul intentat nu mai are obiect. Şi cu toate acestea, zapisul dat de ginere nu reuşeşte să-l convingă pe vistier care, de-a lungul anilor, auzise nenumărate promisiuni.
La rândul ei, amanta nu scapă neinterogată, ea devenind personajul principal şi punctul slab al ordinii comunitare. Adusă în faţa episcopului şi a ispravnicului se pare că femeia a mărturisit calitatea de posadnică a lui Dumitrache foarte uşor, sau cel puţin aşa susţin cei doi în raportul pe care îl trimit la Mitropolie, dar ei nu pot face mare lucru, cel mult o pot închide pentru câteva zile la „gros”, până cei mari iau cunoştinţă de caz şi hotărăsc în vreun fel. Va urma. (Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)
