Pe la anul 1731, în mahalaua Brezoianu era zarvă mare. Marele boier Costandin Brezoianu, vel armaş, dorea să divorţeze. Cei doi soţi proveneau din marile familii boiereşti ale vremii. Costandin Brezoianu era fiul lui Pătraşco Brezoianu, mare postelnic, mare ban şi mare vornic în vremea domnilor Costantin Brâncoveanu (1688-1714) şi Ştefan Cantacuzino (1714-1716). Ascensiunea fulminantă a acestui mic boier l-a îndreptăţit să ducă o politică matrimonială îndrăzneaţă.
Căsătoria fiicei sale, Stanca, cu marele spătar Radu Cantacuzino i-a asigurat cele mai importante dregătorii în ierarhia politică, dregătorii ocupate de altfel numai în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, fratele ginerelui său. Cea de-a doua fiică, Ilinca, a fost măritată după Ioan Bălăceanu, iar cea de-a treia, Despina, după Cârstea, fiul lui Cârstea Popescu, mare vornic.
În ceea ce priveşte identitatea Maricăi Filipescu, lucrurile se prezintă un pic altfel. Istoricul Paul Cernovodeanu crede că era fiica lui Grigore Filipescu, mare pitar, şi a Voichiţei, deoarece cei doi apar ca semnatari ai scrisorii de angajament semnată de Marica la 20 septembrie 1731. Dar din testamentul marelui pitar Grigore Filipescu reiese că el nu a fost căsătorit cu Voichiţa, ci cu Ilinca.
Printre copiii celor doi se număra şi o fată cu numele de Marica, dar ea nu putea fi soţia marelui armaş Costandin Brezoianu dintr-un motiv foarte simplu: la 21 martie 1736, când tatăl ei îşi alcătuia diata, ea nu era căsătorită încă, iar tatăl stabilea ce se va vinde pentru a-i face nunta şi pentru a fi înzestrată de către mamă şi cei doi fraţi.
Scrisoarea de angajament a Maricăi Brezoianu, născută Filipescu, este redactată la 20 septembrie 1731, aşadar, cu mult înaintea elaborării testamentului. De altfel, din testament reiese foarte clar că această Marica, fiică a lui Grigore, era încă o copilă. Totodată, trebuie precizat că cei doi Filipeşti apar în document în calitate de rude şi nu neapărat de părinţi. Această ipoteză fiind eliminată, rămâne o alta foarte atrăgătoare: Marica Filipescu ar fi atunci fiica lui Matei Filipescu şi a Mariei, soră cu Ancuţa şi Voichiţa.
Că de aceasta ar fi vorba ne încredinţăm dintr-un alt document de la 1718 aprilie 19, unde Marica şi Constandin Brezoianu apar împreună. În acest document, Costandin avea drept de protimisis în satul Filipeşti din judeţul Prahova, sat care aparţinea prin zestre soţiei sale. La această dată, popa Dumitraşco din Filipeşti ceda partea sa de moşie din sat pentru o datorie ce o avea la jupân Chiriac de la Câmpina.
Pentru că deţinea mare parte din moşia satului, Costandin Brezoianu intervenea şi răscumpăra datoria popii Dumitraşco, lăsându-i totuşi moşia, din milă pentru sărăcia acestuia. Preotul nu ar putea să vândă niciodată moşia altcuiva: „să o vânză să nu fie volnic a o vinde altora, ci iar la noi să vie să o vânză”. Actul poartă iscăliturile celor doi soţi, iar Marica semnează cu numele ei de fată, Filipescu.
Precizarea identităţii acestei femei are o importanţă aparte, întrucât miza procesului de divorţ o constituie averea şi zestrea. Neavând copii de sex masculin, Matei a împărţit întreaga avere între cele trei fete ale sale, o zestre imensă însoţindu-le la măritiş. Căsătoriile lor au fost de asemenea bine gândite, Matei înrudindu-se cu Brezoianu, Caramanlâu, Ştirbei, Bujoreanu şi apoi cu Ruset. (Va urma). (Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-%C5%9Falvari-%C5%9Fi-cu-i%C5%9Flic-0)
