Oamenii de ştiinţă au simulat prima dată, cu succes, curenţii, temperatura şi conţinutul de apă sărată al Mării Negre pe termen lung. Temperaturile medii de suprafață ale Mării Negre par să nu fi crescut, potrivit rezultatelor surprinzătoare ale unui nou studiu realizat de JRC.
Studiul a simulat, cu ajutorul unui model, posibile schimbări de temperatură și a prezice tendințele pe termen lung în hidrodinamica Mării Negre.
În timp ce suprafața mării nu a arătat o tendință de încălzire pe termen lung, aceleași simulări au indicat, de asemenea, că temperaturile medii la 50 de metri adâncime pot să crească.
Marea Neagră are condiții naturale unice, cum ar fi un echilibru pozitiv net de apă dulce și curenți locali foarte specifici. Datele observaționale privind schimbările de temperatură sunt variate și rare. Ca atare, nu este clar care sunt efectele schimbărilor climatice asupra temperaturilor apei Mării Negre.
Marea a suferit o degradare ecologică semnificativă din anii 1970, cauzată în mare măsură de poluare, pescuit excesiv și de variațiile climatice naturale. Maparea tendințelor în ecosistemul său și simularea scenariilor viitoare este vitală pentru a înțelege modul în care proprietățile mării se pot dezvolta în viitor ca urmare a schimbărilor climatice și a deciziilor politice.
Principalele descoperiri
Simulările din acest studiu, care acoperă cinci decenii, nu indică o tendință semnificativă pe termen lung a temperaturii medii a apelor de suprafață la Marea Neagră. Această lipsă de tendință este un rezultat complet nou bazat pe o simulare pe termen lung care nu a fost efectuată anterior cu succes.
Simularea a fost efectuată pentru întreaga perioadă dintre anii 1960-2015, iar rezultatele au fost verificate în funcție de date cunoscute, atât din informațiile de satelit disponibile în ultimii douăzeci de ani, cât și din datele mai puțin complete din deceniile anterioare.
Înainte de finalizarea acestui studiu, oamenii de știință s-au bazat pe date scazute ale temperaturii de suprafață de la croazierele navelor pentru a înțelege proprietățile mării în deceniile anterioare.
Cu toate acestea, puținele puncte de date care există pentru această perioadă nu au fost suficiente pentru a dovedi o tendință decisivă. De fapt, în deceniul dintre 1966 și 1975 nu există deloc date observaționale.
Rezultatele simulării, în timp ce se completează lacunele, au surprins și oamenii de știință care se așteptau să vadă cel puțin o tendință de încălzire între anii 1960 și 2015. Rezultatele sunt, de asemenea, în contrast direct cu simulările anterioare ale Mării Mediterane din apropiere, care se încălzește.
Oamenii de știință au fost, de asemenea, surprinși să găsească o tendință descrescătoare semnificativă a conținutului de sare de suprafață de 0,02% pe an, din nou în contradicție directă cu creșterea salinității de suprafață din Marea Mediterană.
Simulările nu au constatat o corelație individuală între salinitate și viteza vântului / direcție, sau chiar cu o creștere a aportului de apă proaspătă din numeroasele râuri care se întorc în Marea Neagră.
Acest lucru sugerează că pentru această tendință sunt responsabile combinațiile de condiții meteorologice. Mai mult, studiul identifică trei perioade distincte în care sa produs o schimbare semnificativă a proprietăților apei sărate și a temperaturii în Marea Neagră - 1960-1970, 1970-1995 și 1995-2015.
Acest lucru poate fi legat de schimbările curenților din Marea, deoarece perioadele au fost, de asemenea, caracterizate de schimbări semnificative față de circulația actuală slabă și dezintegrată în prima perioadă, la o circulație puternică principală "Rim Current" în a doua și a treia perioadă.
Pe parcursul întregii perioade de simulare, se poate observa consolidarea acestei circulații, însoțită de formarea intensivă a edecilor mici, localizate care se deplasează împotriva curentului.
Imaginea de ansamblu
Pământul se încălzește, dar acest lucru nu se întâmplă uniform pe toată planeta, iar unele regiuni se încălzesc mai repede decât altele. Deși Marea Neagră ar putea să nu fie puternic afectată, acest lucru este probabil compensat de alte regiuni care se încălzesc într-un ritm mai rapid decât globul ca întreg.
De exemplu, apele de suprafață de mare lângă Texas, când uraganul Harvey a răcnit spre Houston, se afla printre cele mai calde pământuri.
Chiar dacă s-ar părea o veste bună că nu a existat o creștere pe termen lung a temperaturii apei de suprafață a Mării Negre, aceasta nu înseamnă că nu este afectată de încălzirea globală. Aceste efecte pot fi ascunse sau atenuate de faptul că temperatura aerului din regiune se încălzește.
Într-adevăr, studiul a analizat, de asemenea, tendințele de temperatură medie la adâncimi specifice și a găsit o tendință pozitivă la 50 de metri sub suprafață, ceea ce sugerează o încălzire a apei mai profunde înainte de stratul de suprafață.
