Aceste urme descoperite în ceea ce este acum Kenya mărturisesc coexistența diferitelor specii umane. Cercetatorii susțin în lucrarea lor că aceștia sunt parantropi, un grup dispărut din marea familie de hominizi dar acest lucru pare puțin probabil. Dacă ne bazăm pe estimări de statură, aceste urme ar fi fost realizate de indivizi adulți care măsoară între 1,50m și 1,80m. Pare puțin probabil ca parantropii să fie atât de înalți, înalțimea lor fiind în general estimată între 1,10m și 1,30m", scrie Le Figaro
Ar trebui să aveți grijă să mergeți de-a lungul malului apei. Mulți ani mai târziu, îți pot trăda prezența. În urmă cu 1,5 milioane de ani, un individ a mers pe malul unui lac, la Koobi Fora, în ceea ce este acum Kenya . Picioarele au săpat amprente în pământul noroios, urme care au fost apoi acoperite cu nisip uscat. Înghețate și fosilizate pentru eternitate, acești câțiva pași au fost scoși la lumină în 2021 de o echipă condusă de Kevin Hatala, paleoantropolog la Universitatea Chatham din Pittsburgh (Statele Unite).
Analiza acestor urme relevă că "plimbărețul" nu a fost singur, pentru că l-au însoțit și alte urme. Aceste au un aspect uman dar aparțin reprezentanților altui grup. O descoperire care confirmă în mod direct coabitarea mai multor specii de hominizi bipezi (strămoșii oamenilor și verii lor apropiați de la separarea cu cimpanzeul) acum 1,5 milioane de ani în Africa de Est (Science, 28 noiembrie 2024).
Definirea unei specii doar pe baza urmelor sale este un exercițiu extrem de delicat. Înregistrările fosile nu ne permit întotdeauna să știm cu exactitate forma picioarelor diferitelor grupuri care alcătuiau omenirea. „De cele mai multe ori, suntem mulțumiți de asocierea contextuală”, explică Jérémy Duveau, cercetător la laboratorul de paleoantropologie de la Universitatea din Tübingen din Germania, specialist în comportament locomotorie. Știm că în acest moment trăia o anumită specie. Presupunem deci că ea a fost cea care a lăsat urmele."
„Au rămas puține fosile”
Acum 1,5 milioane de ani, Africa de Est era populată de mai multe grupuri umane. Printre ei, Homo erectus, un probabil stramos al oamenilor moderni. „Mai multe amprente din Koobi Fora pot fi atribuite fără prea multe dezbateri lui Homo erectus”, continuă Jérémy Duveau. Nu doar prin asociere geografică și cronologică, ci și pentru că este o specie pe care o cunoaștem bine". Homo erectus este considerată una dintre primele specii capabile de o anumită rezistență și locomoție umană. A practicat bipedismul destul de asemănător cu al nostru, „care corespunde perfect acestei descoperiri”, comentează Jérémy Duveau.
Este foarte probabil să fie într-adevăr o altă specie. Aceasta poate fi determinată cu unghiul de abducție, cu alte cuvinte distanța dintre degetul mare de la picior și celelalte degete, spune Jérémy Duveau, cercetător la laboratorul de paleoantropologie de la Universitatea din Tübingen (Germania)
Dar aceste urme nu sunt singure. În același bloc fosilizat, alte urme umane sunt clar vizibile. „ Este foarte probabil să fie într-adevăr o altă specie”, a spus Jérémy Duveau. Aceasta poate fi determinată cu unghiul de abducție, cu alte cuvinte distanța dintre degetul mare de la picior și celelalte degete. Putem înțelege și pe baza adâncimii urmelor, care depinde parțial de mecanica mersului"
Echipa lui Kevin Hatala susține în lucrarea lor că aceștia sunt parantropi, un grup dispărut din marea familie de hominizi. Prezentați adesea ca „verii” nostri destul de îndepărtați, ei au populat mai multe regiuni din Africa între 2,6 milioane și 1,2 milioane de ani în urmă. „ n acest punct, am elemente de dezacord”, spune Jérémy Duveau. Avem puține resturi fosile ale membrelor inferioare ale parantropilor, câteva oase femur, un pelvis și câteva oase foarte fragmentare ale piciorului. Știm așadar că anatomia lor a fost adaptată la bipedism. Avem o imagine de ansamblu asupra comportamentului lor locomotor însă ne lipsește precizia."
Diferite grupuri preumane
Stabilirea bipedismului în descendența umană a fost treptată. Celebra Lucy, de exemplu, deși bipedă, se cățăra în copaci. Este posibil ca parantropii de acum 1,5 milioane de ani să nu fi fost exclusiv bipezi și să fi păstrat un comportament arboricol. „Grupurile umane au dezvoltat o mare diversitate locomotorie adaptată unor medii specifice ”, a spus Jérémy Duveau. Datele din literatura științifică îl fac pe Paranthropus un suspect, pentru că era acolo în acel moment și putea să meargă. Dar pare complicat să trecem dincolo de asta. Dacă ne bazăm pe estimări de statură, aceste amprente ar fi fost realizate de indivizi adulți care măsoară între 1,50m și 1,80m. Pare puțin probabil ca parantropii să fie atât de înalti, dimensiunea lor fiind în general estimată între 1,10m și 1,30m."
Un alt argument, bazat pe distanța dintre pași, echipa lui Kevin Hatala estimează o viteză de 1,8 metri pe secundă, sau mai mult de 6 km pe oră. Un mers relativ rapid, „o astfel de viteză nu este neapărat în concordanță cu ceea ce știm despre parantropi și locomoția lor”, crede Jérémy Duveau.
Dacă nu un parantrop a lăsat aceste urme, cine ar fi putut să o facă? Istoria strămoșilor omului este deosebit de complexă. Susținători, cu câteva decenii în urmă, ai unei viziuni destul de liniare, oamenii de știință vorbesc acum despre un încrengatura. Diferite grupuri preumane au trăit în același timp. S-au încrucișat și au putut chiar să se amestece. Unele grupuri pur și simplu nu sunt cunoscute încă.
„Amprente fosilizate”
Prin urmare, aceste urme de pasi ar putea foarte bine să aparțină unuia dintre aceste grupuri. Dovezile arheologice ale contemporaneității lor există, dar cea a proximității lor geografice rămâne foarte rară. În 2021, un articol publicat în revista Nature a scos în evidență posibilitatea coabitării a două grupuri bipede în urmă cu 3,7 milioane de ani, la Laetoli, în Tanzania, prin reanalizarea amprentelor descoperite în 1976. Una dintre cele două abordări părea însă destul de îndepărtată de bipedismul uman. Munca lui Kevin Hatala oferă noi dovezi două milioane de ani mai târziu.
