O conferinţă de presă organizată într-o zi care pentru mulţi români reprezenta prima dintr-o serie de cinci de mini-vacanţă, dar şi de Ziua Internaţională a Copilului putea părea uşor deplasată. Iată că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut pasul, pentru că pentru institut şi mai ales pentru munca acestuia are şi o dimensiune mai puţin festivistă.
IICCMER a depus la Parchetul General o sesizare penală (nr. 281/P/2017) privind tratamentele neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației, care au avut drept urmare moartea a 771 de minori - o cifră provizorie.
Această sesizare a fost înaintată miercuri, la sfârşitul programului, şi are în vedere doar trei dintre cele 26 de instituţii de plasament pentru minorii cu deficienţe.
Emblematice
Dintre cele 26, specialiştii IICCMER au studiat aproximativ 10, dar s-au concentrat pe cele trei, pentru că sunt emblematice prin numărul enorm de victime, dar şi pentru că IICCMER doreşte ca această temă să fie preluată cât mai rapid de Parchetul General şi să fie analizată cu instrumentele pe care acesta le are la îndemână.
Despre toate aceste orori se ştia deja din primele săptămâni după căderea comunismului, a amintit preşedintele executiv al IICCMER, Radu Preda.
„Amintiţi-vă, dacă aveţi memorie vizuală sau dacă nu, vă puteţi informa, că practic toată presa străină a scris despre aceste cămine şi despre altele, bineînţeles, în care minorii erau ţinuţi în condiţii animalice.
Despre toate aceste lucruri s-a scris, s-a vorbit, s-au făcut filme, inclusiv un documentar impresionant, făcut de cei de la Spiegel TV, în care nu existau niciun fel de dubii că ne aflăm în faţa unei situaţii degradante, a unor rele tratamente în sensul legii, de care însă nu s-a sesizat nicio autoritate a statului.
De aproape 30 de ani am lăsat această temă practic în afara oricărui interes care să aibă şi o consecinţă legală.
Atât deţinuţii politici, care au murit în puşcării, cât şi minorii, care au murit în asemenea cămine, sunt acea categorie de oameni, de victime ale comunismului care nu au avocaţi. Şi de aceea ne-am propus chiar dacă este într-o zi care ar trebui să fie una de bucurie, să redemarăm acest capitol, chiar dacă el are toate ingredientele unei brutalităţi de care ar trebui să ne fie, ca societate, ruşine”, a spus Radu Preda, preşedintele executiv al IICCMER.
Capitol dramatic de istorie recentă
„Ceea ce am încercat noi la Parchetul General este să punem pe agenda Parchetului un capitol dramatic de istorie recentă, care are victime al căror număr este greu de estimat. Noi am ajuns la o estimare aproximativă de peste 10.000. Deci gândiţi-vă că sunt peste 10.000 de victime ale sistemului, nu ale unor oameni.
De altminteri, aceasta este prima plângere dintr-o serie mai largă pe care o dorim încheiată anul viitor, de sesizări penale privind crime sistematice şi sistemice, care privesc cele trei dimensiuni. Pe de o parte cea administrativă – sunt oameni care concret erau acolo vinovaţi de ceea ce se întâmpla; profesional – doctori sau alte meserii ale unor oameni care nu şi-au făcut treaba până la capăt şi politică – aceste instituţii erau sub control politic, erau controlate de factorul politic, şefii acestor instituţii erau puşi de organele politice judeţene, respectiv naţionale. Aşadar sunt cele trei dimensiuni – administrativ, profesional şi politic – pe care le avem în vedere, pentru că până la urmă sigur, e foarte important să ne concentrăm pe anumite persoane, căci vinovăţia este personală, dar să nu uităm că o bună parte dintre crimele comunismului s-au consumat în cadrul unui sistem.
Or acest sistem trebuie să-l cunoaştem mai bine şi, la o adică, să-l aducem, atât cât este posibil, la lumină, şi să refacem un lanţ al responsabilităţilor, pentru că altminteri rămânem doar la două-trei cazuri, foarte meritorii, bineînţeles, dar prin asta nu rezolvăm ceea ce de fapt pe noi ne interesează ca societate şi ca ţară, şi anume cum se manifestă răul ca instrument al sistemului. Cum ajunge un sistem politic să facă rău în mod sistematic. Această plângere penală îşi propune acest lucru”, a explicat Radu Preda.
La conferinţa de presă au participat, alături de Radu Preda, Cătălin Constantinescu, consilier juridic, şi Izidor Ruckel, născut la Tuşnad, unul dintre zecile de mii de orfani neglijaţi descoperiţi de presa occidentală în 1990, adoptat la momentul respectiv de o familie americană.
Politica demografică pronatalistă din comunism
Contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste.
Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi.
Minorii instituţionalizaţi, împărţiţi în trei categorii
Minorii care necesitau protecție din partea statului erau împărţiţi în trei categorii: „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”.
Diferențierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze”, total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască.
Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial.
Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin.
Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli.
Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate.
Abuzuri
Experții IICCMER au constatat nenumărate cazuri în care încadrarea copiilor în unităţi pentru deficienţi se făcea în mod eronat, aceştia fiind perfect sănătoşi sau având deficienţe fizice sau psihice minore şi deplin recuperabile.
Astfel, relocarea minorilor din leagăne și case de copii spre căminele-spital poate fi privită atât din perspectiva izolării minorilor ce nu puteau fi recuperaţi, cât şi a acelora perfect sănătoşi, ale căror costuri nu puteau fi acoperite integral de către stat.
IICCMER a cercetat aproximativ 10 din cele 26 de cămine spital pentru minori nerecuperabili din ţară, din care se trimit spre organele de anchetă penală rezultatele în privința a trei dintre ele, având în vedere probele obținute până în prezent. Investigațiile IICCMER vor continua și după această sesizare.
Regim de viaţă inuman
Mărturiile adunate privind condiţiile de viaţă de la căminele spital Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei arată că regimul de viaţă al minorilor se caracteriza prin alimentație necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor minimale igienico-sanitare, lipsa hainelor, frig, igrasie, lipsa asistenței medicale, izolarea de lumea înconjurătoare.
În perioadele cercetate, principalele cauze de deces, consemnate în actele de moarte, sunt:
Cighid: bronhopneumonie - 61 cazuri, encefalopatie cronică infantilă – 52 cazuri, enterocolită acută - 4 cazuri, epilepsie și traumatisme cranio-cerebrale – câte 3 cazuri).
Păstrăveni: encefalopatie cronică infantilă – 163 cazuri, bronhopneumonie - 119 cazuri, epilepsie – 33 cazuri sau malnutriție proteo-calorică și oligofrenie - câte 11 cazuri.
Sighetu Marmaţiei: bronhopneumonie - 57 cazuri, epilepsie – 8 cazuri, malformaţie congenitală - 6 cazuri, enterocolită – 5 cazuri, toxicoză – 4 cazuri.
În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialişti în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din cele trei centre.
Ca urmare a descoperirilor făcute, IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, prima dintr-o serie de sesizări care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificaţiile administrative, profesionale şi politice.
„Pe de altă parte să nu uităm că această sesizare penală vine şi într-un context în care noi ne concentrăm din ce în ce mai mult pe fapte ale regimului care s-au petrecut în anii din urmă, în anii 70 şi 80.
Există această mitologie pe care aş dori să o demontăm cu ajutorul dumneavoastră, cum că regimul comunist ar fi avut două părţi, o parte mai sinistră, în anii 50-60, până în 64, când a venit amnistia generală, iar după aceea, vezi Doamne, ar fi fost un comunism cu faţă umană. Nu!
Nu o să obosesc să repet faptul că regimul comunist din prima clipă şi până în ultima a fost un regim criminal, iar crimele se pot vedea la tot pasul - că este vorba de cei care au fost împuşcaţi pe frontiera româno-sârbă, că este vorba despre femeile care şi-au pierdut viaţa pentru că medicii le tratau ca pe nişte animale, că e vorba despre aceşti copii care au fost trataţi cu o brutalitate de care ar trebui să ne ruşinăm. Să ne umplem de ruşine că societatea românească a fost capabilă de monstruozităţi de acest fel.
Acest lucru trebuie să ne dea de gândit şi să fie practic o lecţie de bune practici pentru viitor. Trebuie să facem tot ce putem pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple, ca niciun copil din ţara aceasta, că este sau nu lovit de o infirmitate sau alta să nu mai fie în situaţia de a fi legat, de a fi pălmuit, de a fi înfometat, de a fi lăsat să moară în propriile fecale.
Imaginea aceasta monstruoasă a unei societăţi care, vezi Doamne, a pus în centru său omul nou, dar pe de altă parte omora cu atâta uşurinţă oamenii vechi, şi mai cu seamă „rebuturile”, este o societate care nu îşi merită numele de societate civilizată. De aceea această sesizare penală este un început prin care vrem să aducem cât mai aproape problematica din anii 70-80, pentru că nu puţini sunt cei care, responsabili de aceste fapte, sunt astăzi bine-merci în funcţii, au diverse meserii onorabile sau majoritatea dintre ei , ca şi în cazul foştilor securişti care au omorât oameni în beciurile Securităţii, primesc pensii foarte generoase. Această coabitare între bine şi rău, între democraţie şi totalitarism, ne urmăreşte.
Şi chiar şi la 30 de ani de la căderea comunismului. De aceea e foarte important să reglăm atât cât putem lucrurile şi să diferenţiem între cei care sunt cu adevărat în slujba libertăţii şi cei care ne vor într-o formă sau alta departe de ea”, a ţinut să sublinieze Radu Preda.
"Regimul din instituțiile menționate, aflate în timpul regimului comunist în administrarea statului român, a dus nemijlocit la moartea a cel puțin 771 de minori. Astfel, la Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 — 26 martie 1990, la Căminul spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între 1 octombrie 1966 — 30 aprilie 1990, în timp ce Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației a înregistrat 239 de decese în perioada 20 ianuarie 1973 — 31 decembrie 1991", a precizat Cătălin Constantinescu.
Cazul Izidor Ruckel
La conferință a participat și Izidor Ruckel, unul dintre copiii internați în Căminul pentru minori din Sighetu Marmației, adoptat în 1991 de o familie din Statele Unite ale Americii, care a povestit experiențele trăite în perioada în care a fost internat în centrul de plasament de aici.
"Doar în instituția mea majoritatea copiilor s-au îmbolnăvit fizic și psihic. Nu din cauză că erau deja bolnavi, ci din caută că au crescut în Centru. Cea mai mare preocupare a mea în zilele acestea este cea din punct de vedere medical. Copiilor cărora li s-au dat medicamente să se vindece, în loc au fost infectați și au devenit din ce în ce mai bolnavi și multe cazuri au condus la moarte din cauza medicației", a povestit Izidor Ruckel.
El a mai spus că, după ce a revenit în vizită la centrul de plasament în care a fost internat, a descoperit că angajații nu și-au schimbat deloc comportamentul față de copii.
Izidor s-a născut sănătos, cel de-al treilea copil din familia sa, dar la 6 luni s-a îmbolnăvit grav: poliomielită. După o îndelungată internare, picioarele sale s-au strâmbat, iar doctorii i-au informat părinţii că acesta a contractat o boală necunoscută. Părinţii săi l-au lăsat acolo şi nu s-au mai întors. La vârsta de 3 ani, oficialităţile l-au transferat la Spitalul pentru Copii Irecuperabili, situat în Sighetu Marmaţiei.
Timp de 8 ani, Izidor a supravieţuit unor condiţii înfiorătoare, până când s-a rugat cu îndrăzneală de un vizitator american să îl ajute pe el şi pe prietenii lui: „Duceţi-ne în America.”
În cele din urmă, doctorii din SUA i-au putut salva picioarele, concepând o proteză detaşabilă pentru ca acesta să poată funcţiona independent.
În 2001, ABC News 20/20 l-a însoţit pe Izidor, atunci în vârstă de 21 de ani, pe parcursul primei sale vizite înapoi în România. Producătorii au surprins reuniunea cu familia sa de origine. De asemenea, Izidor a vizitat căminul spital în care a crescut, unde condiţiile se îmbunătăţiseră pentru unii copii, dar nu şi pentru cei cu dizabilităţi grave. În plus, unii dintre prietenii săi vechi depăşiseră vârsta în care mai puteau primi ajutor social şi fuseseră externaţi pentru a cerşi pe stradă sau fuseseră transferaţi la un azil de bătrâni.
PENTRU MAI MULTE INFORMAŢII, CLICK AICI.
