Cum ne raportăm la trecut și ce ar trebui să facem la acest capitol? Este o întrebare care pare lipsită de ancorarea în agitația prezentului, dar, din păcate pentru noi, românii, dar și alți europeni, este chiar cheia neînțelegerii depline a prezentului și a imposibilității clădirii viitorului.
Europa ar avea nevoie de criterii comune în discuţia despre regimurile totalitare, dar şi de o dimensiune a asumării responsabilităţii faţă de trecut. Este concluzia la care au ajuns și invitații la dezbaterea ”Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului XXI”, care a avut loc la Biblioteca Națională, unde este găzduită, de altfel, și expoziția foto-documentară ”Comunismul în România”.
”Trebuie să existe o dimensiune europeană a asumării” responsabilităţii faţă de un trecut totalitar, a subliniat noul ambasador al Germaniei în România, Cord Meier-Klodt, care a menţionat că această asumare e mai degrabă naţională, nu europeană.
În cadrul conferinţei, scriitorul Andrei Pleşu, alături de ambasadorul Germaniei, de președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (organizatorul dezbaterii) şi de directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer, Martin Sieg, au explicat necesitatea asumării responsabilităţii faţă de trecut într-un mod comun, la nivel european, atunci când vorbim de regimurile totalitare.
”În Germania s-au asumat crimele fascismului, în alte ţări crimele comunismului, dar acest lucru s-a făcut separat. Este nevoie de nişte criterii comune în discuţia despre regimuri totalitare violente”, a arătat ambasadorul Meier-Klodt. Potrivit acestuia, în prezent ”avem de a face cu o provocare”, iar partenerii europeni au luat în discuţie acest lucru: ”Trăim o perioadă foarte interesantă şi foarte dificilă şi e important să fim atenţi să nu ne abatem de la acest curs” al democraţiei.
La rândul său, directorul filialei din România a Fundaţiei Konrad Adenauer a accentuat asupra faptului că trebuie să existe un front antitotalitar general în Europa. ”Există în continuare tentaţia totalitarismului şi trebuie să rezistăm acestei tentaţii. Trebuie să arătăm ce a însemnat în trecut. Totalitarismul în politică duce la crime”, a spus acesta.
Martin Sieg a vorbit despre experienţa totalitară reprezentată de dictatura nazistă în Germania şi a arătat că abia peste o generaţie s-a ajuns la asumarea trecutului. Potrivit acestuia, şi în prezent, în Germania, este o perspectivă naţională asupra dictaturii naziste, fără a privi la nivel european. Preşedintele executiv al IICCMER, Radu Preda, a arătat, totodată, cât de important este să existe o poziţie comună de condamnare în egală măsură a regimurilor totalitare, în contextul în care ”se poate spune că Europa are două măsuri: dacă fascismul e absolut condamnat, comunismul mai e trecut cu vederea oarecum”.
Despre unificarea memoriei europene a vorbit şi scriitorul Andrei Pleşu. „Europa e foarte neomogenă fără a avea o condamnare comună a nazismului şi comunismului“, a declarat scriitorul, făcând totodată o paralelă între cum sunt percepute cele două câmpuri de memorie, dar şi despre „amnezia“ faţă de unii dintre cei mai mari filosofi şi scriitori ai lumii care au elogiat diverşi dictatori.
„Dacă vrei să faci o expoziţie despre răul nazist ai un material documentar imens. Şi asta pentru că – să mă ierte domnul ambasador – nemţii au procedat serios. Au făcut fotografii, documentare, filme, procese verbale etc. Există o arhivă enormă care poate fi expusă. În schimb, dacă vrei să expui, în mod simetric, ceva din spaţiul comunist ai fotografii de victime, câte-o maşină de scris, un birou, o celulă, dar sunt lucruri fără impact emoţional, care nu dau o imagine reală a ceea ce s-a întâmplat. Cert e că au fost două proceduri perfect diferite: una se făcea discret, fără prea multe însemnări oficiale, alta se făcea funcţionăreşte. Asta a dat o anumită impresie, la un moment dat, pe care istoricul francez Alain Besançon a explicat-o foarte bine: când citeşti texte despre cele două dimensiuni istorice dramatice ale secolului XX, ai impresia că despre nazism se vorbeşte, pe bună dreptate, ca despre răul absolut şi despre comunism ca de un accident meteorologic“, a explicat Pleșu.
În plus, scriitorul a oferit și o altă explicație pentru care comunismul poate părea unora ”mai sexy” decât nazismul, de exemplu. Este o chestiune care ține de retorică. Nazismul vorbea asumat despre moarte, despre lichidare, în timp ce comunismul vorbea despre egalitatea dintre oameni, despre societatea multilateral dezvoltată, despre pace și prietenie.
Andrei Pleşu a oferit şi câteva exemple despre opţiunile - pe care astăzi le considerăm inexplicabile - ale unor artişti sau intelectuali pentru mişcările politice de extremă şi care, pe nedrept, au fost uitate. Şi prin aceste eceste exemple, spune Pleşu, se vede, „asimetria memoriei“. „Eu nu spun să le relativizăm, să le minimalizăm, spun că ar fi corect să ne aducem aminte şi de acestea“, a explicat Pleşu.
Referindu-se la ţara noastră, diplomatul german a subliniat că este important ca mesajul României să se audă în Europa. "Se spune că fiecare criză aduce o şansă. Se spune că cetăţenii îşi dau seama care e miza atât în Germania, în Europa, dar şi aici, în România. Poate că imaginile din Piaţa Victoriei vor rămâne ca un simbol", a afirmat acesta. "Am ajuns la Bucureşti acum o lună, a fost un timp foarte interesant", a spus ambasadorul, în limba română, adăugând, zâmbind, că nu știe cum să interpreteze acest interesant, dacă potrivit vorbei chinezilor, potrivit căreia să nu dorești nici dușmanilor să trăiască vremuri interesante, sau altfel.
În acelaşi timp, el a amintit că România trebuie să se pregătească pentru că în 2019 va deţine preşedinţia Consiliului UE şi va gestiona problemele comune ale blocului european, în care poate acţiona ca un mediator. "Pentru România, acum, e cea mai bună şansă de a câştiga din punct de vedere al poziţiei sale", a accentuat ambasadorul Germaniei, care a avut şi "un sfat" pentru clasa politică autohtonă: "Politicienii să se gândească la aceste şanse şi să nu le irosească".
Cititi si: Fiul lui Andrei Pleșu, suspect într-un dosar cu droguri
