Actriţa, imensul talent cu numele de Maia Morgenstern, vorbind unui grup de oameni de toate vârstele, dar mai ales tineri, surprinzător de tineri pentru o astfel de conferinţă, vorbind deci despre comunism, destinul femeii în comunism, de 8 Martie. S-a întâmplat miercuri, la Biblioteca Naţională, unde Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat conferinţa „Femei în comunism”.
Preşedintele Institutului, Radu Preda, explică, în context, că "emanciparea femeilor în comunism a însemnat, într-adevăr, un statut egal cu al bărbaţilor. Au împărţit cu aceştia tranşeele rezistenţei armate, temniţele, lagărele şi coloniile de muncă, născând şi murind în detenţie. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pregăteşte un dicţionar al deţinutelor politice din perioada dictaturii proletariatului.
Cifra provizorie este în jur de 4.000 de femei arestate şi condamnate în primele două decenii (1950-1960). Jumătate dintre acestea erau la momentul reţinerii căsătorite şi aveau în medie cel puţin un copil. Foarte multe dintre acestea aveau în acelaşi timp logodnicii, soţii, fraţii şi taţii în închisoare, întreaga familie fiind, de fapt, prizoniera unui regim care se lăuda cu idealul său antropologic".
Şi chiar dacă a sunat un telefon mobil, şi Maia a fost întreruptă, a fost, cum mărturisea, ca la teatru. Bine că au fost mulţi tineri! Chiar dacă unii chicoteau, chiar dacă unora li se părea SF ce auzeau, a fost o lecţie de istorie spusă un pic altfel, dintr-un suflet care a acumulat durere, dintr-o perspectivă personală care dă greutate demersului.
Lipsa obiectelor de igienă în adolescență, devenită obsesie şi ulterior tară, umilința și starea de rău pe care le încerca atunci, anii de început ai carierei în teatru din orașe de provincie, amintirile dintr-un spital din Piatra Neamț, când a încălzit cu propriul corp o pungă cu sânge congelat pentru transfuzie, într-un fel de win-win-situation, adică şi ei îi scădea febra fără medicamente, şi spitalului i se făcea un serviciu – au fost câteva dintre amintirile Maiei, puse pe tavă în cele câteva clipe petrecute alături de asistenţa curioasă.
Leit-motiv-ul intervenţiei sale a fost mama. „Mama a fost o femeie care, deși a suferit în timpul regimului comunist, nu s-a plâns niciodată de acest lucru”, a afirmat actrița .
"Ceea ce țin minte, ceea ce mă urmărește, ceea ce m-a format a fost curajul mamei de a nu se lamenta, de a nu se victimiza, de a nu se văicări. O femeie care nu se plângea niciodată. Dacă tata își povestea amintirile, mama, cu obstinație, cu încăpățânare, ținea să-mi facă în fiecare zi o zi de primăvară. Nu reușea însă de fiecare dată", a relatat Maia Morgenstern.
"Mama mea nu era în stare niciodată să arunce o bucățică de pâine sau un rest de mâncare. O punea dintr-o farfurie mai mare sau dintr-o cratiță mai mare într-o cratiță mai mică, sau dintr-un bol mai mic într-o cănuță... Mai târziu m-am prins eu că era expresia unor cicatrici niciodată cicatrizate. Provocate de foame. Foame. A trăit foamea", a mai spus actrița.
Ea a dezvăluit că părinții săi au suferit în timpul regimului de dinainte de 1989. Tatăl, "ilegalist, dar niciodată membru de partid", cadru universitar, a fost dat afară din Universitate și persecutat deoarece a denunțat abuzurile epocii, iar mama, membră a Partidului Comunist, a fost exclusă după ce sora sa, "sionistă fiind'', și-a exprimat opiniile și a fost arestată.
În cadrul aceluiași eveniment, desfășurat în sălile expoziționale Pergament, Scriptorium, Papirus de la parterul Bibliotecii Naționale, care găzduiesc expoziția foto-documentară "Comunismul în România", Liliana Corobca, de la IICCMER, a evocat biografiile a trei "doamne ale exilului românesc": Mira Simian, Adriana Georgescu, Lica Gheorghiu și Monica Lovinescu.
