„Cea mai captivantă frază de auzit în știință, cea care prezintă noi descoperiri, nu este «Evrica!», ci «Asta e amuzant!»”. Citatul a apărut prima dată în 1987, într-un mesaj pe Usenet și i-a fost atribuit scriitorului și profesorului de biochimie Isaac Asimov (1920 – 1992).
„Clasicul cuvânt ce se presupune a fi rostit de un om de știință când face o descoperire majoră este «Evrica!»”, scrie QI. Cum se știe, «Evrica!», în limba greacă «εὕρηκα!», cuvânt ce înseamnă «Am găsit!», este faimoasa exclamație a lui Arhimede din Siracuza, matematician, fizician, inventator și astronom din Grecia antică, pe care se spune că a făcut-o atunci când a găsit principiul ce îi poartă numele.
Sursa: DW
Totul a pornit de la: «Asta-i amuzant!»
Tot QI, mergând pe firul primului citat, nota o poveste, apărută în 1976 în ‘Introduction to the History of Mycology’, despre bacteriologul scoțian Alexander Fleming. În momentul în care acesta a descoperit penicilina, strigătul lui «Evrica» a fost, se spune, «Asta-i amuzant!».
Toate poveștile acestea despre lucruri “amuzante” în știință au dus se pare la ideea unor premii aparte. Pe de o parte, sunt renumitele și prestigioasele premii Nobel.
Nu atât de renumite, dar cât se poate de populare, cel puțin printre unii cercetători, sunt, de cealaltă parte, premiile Ig Nobel. Ig vine de la ignoble (lipsit de noblețe, de distincție, ordinar, modest), cuvânt menit să parodieze celebrele premii create de omul de afaceri suedez Alfred Nobel.
După cum spunea Marc Abrahams, cel care a fondat în 1991 aceste distincții, e vorba despre acele cercetări și descoperiri surprinzătoare.
„Premiile sunt menite să celebreze neobișnuitul, să onoreze ingeniozitatea și să stârnească interesul oamenilor pentru știință, medicină, tehnologie”, după cum sunt prezentate aceste distincții pe website-ul oficial Improbable Research.
Stânga: Marc Abrahams, la o gală Ig Nobel, Sursa foto: ctvnews.ca / Bill Gates, Sursa foto: The Africa Report
Ce au în comun Marc Abrahams și Bill Gates.
Într-un articol publicat în 2004 în ‘The Guardian’, Marc Abrahams rememora cum a început povestea cu aceste premii năstrușnice. În 1990, scria el, a trimis câteva articole cu subiecte științifice unei reviste necunoscute. După ceva timp, editorul l-a contactat și a început o colaborare.
„Aceasta e varianta scurtă. Însă tot ceea ce fac acum este, într-un fel sau altul, legat de ceea ce am făcut de când aveam vreo zece ani: să caut după lucruri ce pot fi un pic diferite față de cum par; să scriu despre știință și lucruri care sunt amuzante; să încerc să deslușesc ce este real și ce nu este, ce este bun și ce nu este, ce este important și ce nu este.”
Despre studiile de la Harvard și perioada petrecută acolo, povestea:
„Am mers la Harvard și am făcut studii de matematică aplicată. Bill Gates a fost cu un an mai mare și cred că a făcut aceleași studii ca și mine. El, ca și mine, a fondat în cele din urmă o companie de software. Eu, spre deosebire de el, am făcut greșeala să finalizez studiile. Nu ați auzit niciodată de compania mea de software, dar asta făceam până la întâmplarea cu revista și ceea ce am continuat să fac. Înainte de a face compania, am lucrat la câteva proiecte, unul fiind un aparat ce putea să citească din cărți cu voce tare pentru persoane cu deficiențe de auz.”
La o ceremonie Ig Nobel | Sursa foto: phys.org
Întâi, râzi. Apoi, cazi pe gânduri.
După câțiva ani de colaborare la revistă, a creat premiile Ig Nobel și a lansat The Annals of Improbable Research (AIR), publicația evenimentului. Din 1995, anual sunt realizate șase numere; inițial, până în 2015, a apărut în variantă print, după care a trecut la format digital.
CONTINUAREA ARTICOLULUI, AICI
