În timp ce ne uităm la Ucraina, OMS își avansează agenda în care nu există nimic încurajator, scrie un editorial al revistei Contrepoints. Dimpotrivă: un proiect de tratat internațional privind prevenirea pandemiilor prepară plasarea OMS deasupra statelor suverane. Odată ratificate, acordurile ar înlătura guvernelor orice posibilitate de a alege alte metode decât cele stabilite de OMS. Dacă adăugăm la aceasta articolul 19 din Constituția OMS care îi conferă puterea de a-și impune deciziile (în special în ceea ce privește vaccinarea) înțelegem că viitorul cetățenilor statelor membre OMS este acum programat pentru vaccinare obligatorie.
În decembrie anul trecut, când isteria presei era la apogeu din cauza a ceea ce se transforma într-o epidemie de răceală omicron, 194 de țări au convenit să mărească puterile OMS.
Desigur, și ca de prea multe ori când vine vorba de decizii foarte importante care vor prezida viitorul a milioane de indivizi, presa a menținut o discreție pudică cu privire la acest proces care urmărește efectiv să consolideze capacitățile de intervenție ale Organizației Mondiale a Sănătății în vederea unor noi pandemii și pentru a-i oferi o întreagă panoplie de drepturi supranaționale mai mult sau mai puțin coercitive. Da, ați citit bine: ideea este, în cele din urmă, să plasăm OMS deasupra statelor suverane și a liderilor lor pe care popoarele lor i-ar fi numit în cele din urmă într-un mod mai mult sau mai puțin democratic.
În ceea ce privește Europa, fiți liniștiți: procesul democratic este în întregime "respectat" întrucât toată operațiunea se desfășoară sub egida Consiliului European și Parlamentul va interveni frumos când va fi solicitat, să semneze ici, colo și colo vă mulțumesc, la revedere. În orice caz, și după cum precizează site-ul Consiliului, acestea sunt doar negocieri în vederea stabilirii textelor și tratatelor care vor fi impuse popoarelor; nu suntem încă la prezentarea lor în fața reprezentanțelor naționale de care, în mod obiectiv, nimănui nu-i pasă: până la urmă, va fi suficient - ca și cu ocaziile anterioare - să votăm și să revotăm până se obține rezultatul potrivit pentru a face acest lucru stabilit.
Judecați singuri: prima ședință a organismului în cauză a avut loc pe 1 martie, o a doua ședință va avea loc în august, trebuie să fi înregistrat progrese în cursul anului 2023 în cadrul celei de-a 76-a Adunări Mondiale a Sănătății și trebuie să-și fi finalizat micile lucrări pentru 2024, an în care toate acestea vor trebui să fie în vigoare definitiv.
Doar asupra formei (și asupra indiferenței absolute a presei în materie, care nu vorbește despre asta aproape nicăieri), simțim că toate ingredientele sunt reunite pentru crearea unei noi entități suprastatale care va ajunge să decidă în mod complet unilateral, odată ce au fost semnate tratatele, ceea ce guvernele trebuie să facă. La nivel global, managementul pandemiei de coronavirus a demonstrat deja din plin dorința greu de reprimat de a impune tuturor același tratament, aceleași opțiuni și aceleași măsuri iar rezultatele obținute, care sunt perfect devastatoare pentru politicile publice, departe de a încuraja prudența, par să fi dat vigoare năprasnică centralizatorilor fanatici ai statelor. Prin urmare, nu vom fi surprinși să-i găsim pe toți istericii Uniunii Europene în primele rânduri, cu pixurile deja pregătite, gata să semneze absolut orice pentru a garanta că toată lumea va merge în același ritm.
Dacă substanța ar fi, cel puțin, plină de bun simț și precauții esențiale, asta ar ajuta poate la forma acestei inițiative. Din păcate, nu este cazul: conținutul propus sugerează deja toate începuturile unei noi linii de idei nebunești al căror rezultat logic nu este altceva decât o nouă versiune a dictaturii tehno-sanitare. Aici s-ar putea crede ca e o exagerare dar citirea atentă a actualului document de lucru dă deja elemente de serioasă îngrijorare.
Astfel, pe lângă implementarea unor „eforturi care vizează realizarea unei asigurări universale de sănătate” (pe care le putem interpreta așa cum ne dorim, dar cu siguranță nu în sensul creșterii libertății fiecărei persoane de a dispune de corpul său după bunul plac), există este și paragraful „i” de la pagina 4, al cărui conținut nu lasă îndoieli:
Informații false și înșelătoare. Statele membre recunosc necesitatea unei acțiuni coordonate la nivel național și global pentru a aborda informațiile false și înșelătoare și stigmatizarea care subminează sănătatea publică.
Este greu de imaginat o modalitate mai clară și mai precisă de a decide înființarea unei adevărate organizații a Adevărului oficial, deoarece ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani oferă o imagine de ansamblu excelentă asupra a ceea ce poate însemna "informația înșelătoare" de-a lungul timpului și a modului în care diferitele instituții ale statului, cum ar fi presa și modul în care organizațiile internaționale au jucat pentru a zdrobi absolut orice dizidență, trimițând știința înapoi la cele mai negre timpuri.
Punctul 10 de la pagina 5 închide cercul prin încurajarea instituirii unor „instrumente obligatorii din punct de vedere juridic” pentru statele semnatare: cu alte cuvinte, odată ratificate, acordurile și tratatele rezultate în urma acestor discuții ar înlătura guvernelor și populațiilor aflate sub responsabilitatea lor orice posibilitate de a alege alte metode decât cele stabilite de OMS.
Dacă adăugăm la aceasta articolul 19 din Constituția OMS, care îi conferă puterea de a-și impune deciziile (în special în ceea ce privește vaccinarea) și discuțiile actuale în curs pentru adoptarea unei obligații de vaccinare cu privire la actuala pandemie (în ciuda rezultatelor deosebit de neconvingătoare ale vaccinurilor actuale), înțelegem că viitorul cetățenilor statelor membre OMS este acum programat pentru distribuție obligatorie de vaccinuri...
Cenzura informațională, lipsa de alegere a oamenilor, centralizarea de către organizații și indivizii nealeși în fruntea lor, asta dă o idee excelentă asupra direcției luate de OMS și de birocrații care fac eforturi pentru stabilirea acestor tratate din ce în ce mai nedrepte.
Mai mult, toate acestea sunt doar aplicarea la nivel mondial a tendinței deja observabile în Occident în general și în Europa în special: în urmă cu câteva zile, miniștrii europeni au „invitat” astfel rețelele sociale să prioritizeze. „surse sigure de informații” pe care aparent ele ar fi capabile să le determine și să le discrimineze mai abil decât utilizatorii obișnuiți de internet.
Este necesar să ne resemnăm la o evidență: populațiile occidentale par să-și dorească tandru o dictatură mondială, de preferință tehno-sanitară, și sunt gata să renunțe la absolut toate libertățile cu condiția să gândească altii în locul lor.
Deloc surprinzător, Uniunea Europeană și OMS profită cu lăcomie.
Sursa: Contrepoints
