O nouă teorie ar putea schimba perspectiva oamenilor de ştiinţă asupra climei. Un studiu realizat de Universitatea din Lausanne şi o echipă de cercetători francezi demonstrează că schimbările climatice sunt în realitate mult mai severe decât se credea, potrivit The Independent.
Cercetarea pune la îndoială modul în care oamenii de ştiinţă au calculat până acum temperatura mărilor şi oceanelor şi scoate la iveală faptul că datele de până acum s-au bazat pe o eroare, ceea ce înseamnă că actualele teorii privind încălzirea climei sunt greşite.
Conform studiului publicat în revista Nature, oceanele preistorice erau mult mai reci decât s-a estimat iniţial. Asta înseamnă că încălzirea globală prin care trece planeta este fără precedent în ultima sută de milioane de ani, mult mai gravă decât s-a calculat până în prezent.
Oamenii de ştiinţă credeau până acum că temperatura oceanelor a scăzut cu 15 grade în intervalul amintit. Ei au ajuns la această concluzie analizând fosilele unor organisme marine minuscule de pe fundul mărilor şi calculând nivelul de oxigen extras de acestea de pe fundul oceanelor şi care s-a înmagazinat în cochiliile lor din calcar, reuşind astfel să stabilească aparent cât de caldă era apa la vremea respectivă. Noul studiu arată însă că nivelul de oxigen din fosilele respective nu a rămas constant de-a lungul timpului, ceea ce ar putea răsturna regula jocului.
Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din energiile fosile au înregistrat o creștere pe plan mondial în 2017, după trei ani de stagnare, potrivit unui studiu realizat de Global Carbon Project în al 12-lea bilanț anual al său, realizat de oameni de știință din lumea întreagă.
"Este o mare decepție", a subliniat unul dintre autori, Corinne Le Quere, cercetătoare la universitatea britanică East Anglia. "Cu emisii de 41 de miliarde de tone de CO2 estimate pentru 2017 (dacă se adaugă și efectul despăduririlor, n.r.), riscăm să nu mai avem timp pentru a păstra creșterea temperaturii globale sub pragul de 2 grade Celsius și, a fortiori, sub pragul de 1,5 grade Celsius", obiectiv fixat prin Acordul pentru climă de la Paris, adoptat la sfârșitul anului 2015 cu scopul de a limita efectele încălzirii globale.
Principalii emițători sunt, în ordine, China, Statele Unite, India, Rusia, Japonia, Germania, Iran, Arabia Saudită, Coreea de Sud și Canada (UE, în ansamblul ei, se află pe locul al treilea).
Există și un semnal încurajator: în perioada 2007-2016, 22 de țări au înregistrat scăderi ale emisiilor de CO2, în pofida creșterii economice. În schimb, aceste emisii au crescut în alte 101 de țări.
Energiile regenerabile se dezvoltă într-o manieră remarcabilă (+14% pe an în ultimii cinci ani), însă va fi nevoie să treacă "câțiva ani pentru ca ele să aibă un impact semnificativ asupra emisiilor globale de CO2".
Comunitatea internațională, ai cărei reprezentanți s-au reunit la Bonn pentru a participa la COP23, un eveniment ce se va încheia vineri, încearcă să se pună de acord în privința normelor de implementare a Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește consolidarea angajamentelor naționale luate de statele semnatare. În cadrul summitului mondial privind clima, măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt discutate intens, ţinta fiind menținerea încălzirii globale sub 2 grade Celsius.
Până în 2050, necesarul de energie electrică al omenirii ar putea fi asigurat din surse regenerabile. Cât de sustenabilă este "revoluţia" energetică? Deutsche Welle s-a uitat peste un model propus de specialişti finlandezi de la Universitatea de Tehnologie Lappeenrata. Echipa condusă de profesorul Christian Breyer a prelucrat nenumărate informaţii din toate regiunile lumii privind consumul de energie, tendinţele demografice şi particularităţile climatice. De asemenea, experţii doresc să afle care sunt tehnologiile cele mai eficiente şi mai puţin constisitoare capabile să încline balanţa în favoarea utilizării de energie regenerabilă în următorii 30 de ani.
Potrivit lui Breyer, energia solară fotovoltaică și acumulatorii vor fi principalii piloni ai aprovizionării cu energie pe termen lung, datorită costurilor aflate în scădere drastică. Echipa finlandeză se așteaptă ca ponderea tehnologiei fotovoltaice în mixul mondial de electricitate să crească de la 37% în 2030 la 69% în 2050 și va reprezenta mai mult de o treime din energia electrică globală. În regiunile sărace în soare și bogate în vânt, cum ar fi nordul Europei şi nordul Asiei, mixul optimizat de energie electrică arată, desigur, puțin diferit față de Africa, unde ponderea energiei solare este mult mai mare.
Pentru o sursă de alimentare sigură este nevoie de capacitate de stocare. Conform unei simulări realizate de echipa finlandeză de cercetare, până în 2050, nevoia de electricitate va fi asigurată în proporţie de 31 la sută de facilități de stocare. 95% dintre acestea sunt bateriile. Mai presus de toate, acumulatorii servesc la compensarea fluctuațiilor zilnice.
Cealaltă tehnologie de stocare pentru a compensa variațiile sezoniere este gazul generat sintetic din surse regenerabile de energie, prin aşa-numita tehnologie "power to gas".
Un posibil model le-a fost prezentat jurnaliştilor participanţi la un study tour organizat de Clean Energy Wire (CLEW) la Dauerthal, în Germania, unde s-a discutat, la o vizită a unui centru experimental al Enertag, despre transformarea energiei eoliene în hidrogen, prin hidroliză.
Desigur, ca soluţie de stocare a energiei eoliene.
Autorii studiului estimează că până în 2050 populația mondială va crește la aproape 9,7 miliarde de persoane. În comparație cu situaţia din prezent, lumea va folosi de două ori mai multă energie electrică.
Tranziția energetică are, de asemenea, avantaje pentru întreprinderi și consumatori. În comparație cu cele de astăzi, costurile de producție a energiei electrice (inclusiv rețelele și depozitarea) scad cu aproximativ 25%. Aceste schimbări creează multe locuri de muncă.
