Într-un moment în care directivele europene sunt prea puţin respectate în materie de mediu, Germania nu stă pe loc, şi îşi sporeşte producţia în materie de energie regenerabilă, verde.
Anul trecut, Germania a bătut un nou record în materie de energie verde, nepoluantă, produsă de parcurile euroliene, fotovoltaice, hidrocentralele şi centralele pe biomasă.
Totuşi, în opinia lui Harald Uphoff, director general interimar al BEE – Uniunea Federală a Energiei Regenerabile – tranziţia energetică nu este la fel de rapidă în toate sectoarele din Germania.
Potrivit obiectivelor stabilite de Guvern, 80% din consumul de energie german ar trebui să provină din surse regenerabile până în 2050.
Şi Uniunea Europeană are ambiţii în materie de energie regenerabilă, dorind ca 20% din energia produsă să provină din această sursă, până în 2020. Dar numai 11 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene şi-au atins obiectivul naţional în acest sens.
În cadrul UE există importante disparităţi între state. Ţările nordice se plasează în topul clasamentului. În Suedia – mare câştigătoare a acestui clasament – partea de energie regenerabilă din consumul de energie reprezintă 53,9%. Finlanda, chiar dacă la o distanţă mai mare, se clasează pe locul al doilea, cu 39,3%.
Printre „elevii-problemă” figurează Franţa, cu doar 15,2% din energii regenerabile, Olanda, cu 5,8% şi Belgia, cu 7,9%, care sunt în coada clasamentului.
Cum stă România
Cât despre România, energia din surse regenerabile a asigurat în 2016 42,29% din producția națională de electricitate, cea mai mare pondere fiind a energiei hidro, se arată într-un raport al ANRE privind piața de energie electrică în 2016.
Astfel, energia hidro a însemnat 29,88% din producția totală a țării de energie electrică, energia eoliană a fost 11,07%, energia fotovoltaică — 1,18%, iar din biomasă s-a produs 0,16% din total.
Energia hidro a reprezentat, de altfel, principala sursă de producere a energiei electrice la nivel național, detronând cărbunele, care a asigurat 24,37% din total. Sursele nucleare au reprezentat 17,9%, gazul a contribuit la 15,18% din producție, iar păcura, la 0,26% din total.
România este într-o situaţia favorabilă în ceea ce priveşte atingerea ţintelor de energie regenerabilă pentru anul 2020, însă ar putea avea probleme din cauza incertitudinilor legislative, coroborate cu creşterea consumului.
Proiecţiile raportului Deloitte România, făcute pe baza datelor Eurostat şi cele ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă (IRENA) arată că marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene îşi vor îndeplini angajamentele asumate în cadrul pachetului 'Energie şi schimbări climatice 2020'.
România şi-a asumat ca, în 2020, să asigure 24% din consumul intern brut din surse regenerabile. Raportul arată că această ţintă a fost atinsă şi chiar depăşită încă din 2014, când energia regenerabilă a acoperit 24,9% din consumul de energie al acelui an.
Producem verde, dar cum stocăm energia?
Având în vedere că Guvernul german vizează ocolirea producerii de energie nucleară, mai ales după dezastrul de la centrala nucleară japoneză de la Fukushima, găsirea unor modalităţi de stocare a energiei în exces din surse regenerabile este principala preocupare. De altfel, este şi o nevoie cruacială pentru succesul „Energiewende”, tranziţia energetică.
Una dintre cele mai promiţătoare tehnologii este un sistem denumit Power-to-Gas, care transformă energia verde în hidrogen şi metan, după cum au explicat specialiştii germani pe care i-am întâlnit în cadrul unui workshop organiat de Clean Energy Wire la Berlin.
Cum să transformi vânt în gaz
Despre cum să transformi vântul în hidrogen am putut descoperi la faţa locului, la Dauerthal, o micuţă localitate germană în afara căreia se întinde cât vezi cu ochii un câmp de eoliene, dar unde compania Enertrag AG deţine o centrală unde electricitatea din reţea, produsă de eoliene, conduce un proces de electroliză, care creează hidrogen şi oxigen, din apă.
Aceasta este tehnologia de la baza Power-to-gas. Ea a fost dezvoltată la Centrul pentru energia solară şi de cercetare a hidrogenului din Stuttgart (ZSW). La Dauerthal este doar un centru experimental, în care au fost investite 21 de milioane de euro. Dar Power-to-gas promite.
Trei metode
Practic, sunt trei metode în uz.
Toate trei creează hidrogen şi oxigen din apă, prin electroliză.
În prima metodă, hidrogenul rezultat este injectat în reţeaua de gaze naturale sau este folosit în transporturi sau industrie.
A doua metodă combină hidrogen cu dioxid de carbon şi le converteşte în gaz metan sintetic. Gazul metan poate fi pompat în reţeaua de distribuţie a gazului metan. Ce se face cu aşa ceva? Nimic mai simplu: se foloseşte pentru încălzire sau pentru a produce electricitate. Sau poate fi transformat în LPG.
Iar a treia metodă este de folosire a hidrogenului provenit din electroliză pentru îmbunătăţirea calităţii biogazului.
Dacă vrei să stochezi energie pe o perioadă lungă de timp, Power-to-gas ar fi una dintre soluţii. Tehnologia a oferit cea mai bună speranţă pentru utilizarea energiei din surse regenerabile în transporturi.
Va fi însă nevoie de unele modificări ale sistemelor de stimulare, căci tariful feed-in care este plătit de toţi producătorii de energie ecologică o face prea scumpă pentru a-şi stoca produsele energetice.
"Aceste costuri sunt normale pentru consumator, dar ceea ce facem noi nu este consum de energie electrică, ci stocare - şi dacă stocăm, nu ar trebui să plătim costurile pe care consumatorul final le plăteşte", afirmă specialiştii din domeniu, care susţin că, în condiţiile actuale, sistemul nu este economic.
Prima fabrică din lume
Cum spuneam, un potenţial al Power-to-gas există în sectorul transporturilor. Pe baza experimentelor realizae la Stuttgart, producătorul Audi a inaugurat în 2016 prima fabrică din lume de Power-to-gas la scară industrială.
Este o instalaţie de 6 megawaţi putere, pe care Audi a utilizat-o pentru a crea gaz pentru automobile. Energia creată aici va alimenta 1.500 de vehicule Audi A3 noi, pentru 15.000 de condus pe an.
Există şi alte proiecte de stocare a energiei, inclusiv sisteme de stocare pe litiu, la scară largă. Guvernul german a alocat 50 de milioane de euro în 2016 pentru dezvoltarea de sisteme de stocare a energiei solare.
Unii economişti sunt critici în legătură cu această dezvoltare, deoarece cred că va distorsiona piaţa. "Energia nu este stocată atunci când este mai rentabilă din punctul de vedere al reţelei, ci când este cea mai atractivă din punctul de vedere al producătorului", susţin ei.
