O simplă căutare pe Internet pentru “Freiburg” îţi scoate la iveală titluri de presă care îţi par bombastice: “Freiburg, Germania – Este acesta cel mai verde oraş din lume?”, “Cel mai de succes model de sustenabilitate la nivel mondial”, etc, etc.
Districtul Vauban, care aduce faima oraşului Freiburg, este, fără nici cea mai mică îndoială, un model. Ca să îl înţelegi, însă, e bine să-l cunoşti la faţa locului.
Să descinzi şi să te cufunzi brusc într-o linişte nefirească pentru un european obişnuit cu agitaţia oraşelor. Există riscul să-ţi pară altă lume, căci verdele crud al ierbii care ţi se aşterne între şinele tramvaiului, vegetaţia care explodează efectiv în faţa, în spatele, pe acoperişul şi pe pereţii clădirilor, numărul infim de maşini şi mai ales acea linişte de sanatoriu sunt, de fapt, elemente ale unui peisaj real, ale unui cotidian al unor oameni care aşa au ales să trăiască şi care îşi îmbunătăţesc zilnic calitatea vieţii, cu noi şi noi idei.
Graţie unei ambiţioase politici de mediu şi, de asemenea, încăpăţânării locuitorilor de a căuta soluţii de energie regenerabilă, de a construi clădiri eficiente energetic, la un preţ rezonabil şi de a întreţine bune relaţii de vecinătate, oraşul însuşi îşi croieşte calea spre îndeplinirea obiectivelor ecologice şi obţinerea unei dezvoltări sustenabile.
Deja de zeci de ani oamenii de ştiinţă vorbesc despre încălzirea globală, care ar avea legătură cu activităţile umane şi emisiile de gaze cu efect de seră. La Freiburg, acest lucru nu este considerat drept o catastrofă, ci ca o bună ocazie de a dezvolta noi tehnologii şi moduri de viaţă.
Clar, ceea ce te frapează când ajungi la Freiburg – localitate cu peste 200.000 de locuitori – este liniştea de pe străzi, numărul mare de biciclete şi mic de maşini. Localitatea a devenit celebră în întreaga lume pentru inovaţiile sale “verzi”, şi de aceea a devenit un obiectiv turistic în sine pentru grupuri organizate de persoane care doresc să viziteze cartierele ecologice-model ale oraşului. Aşa a fost şi cazul grupului cosmopolit de jurnalişti invitaţi la un study tour de Adelphi Berlin şi Ministerul federal german al Mediului, care a lansat European Climate Initiave (EUKI), tocmai în scopul popularizării nevoii de schimbare în materie de gândire a relaţiei noastre cu mediul.
În Vauban, vorbim despre o suprafaţă, deocamdată, de 41 de hectare, cu o zonă rezidenţială de 16,4 hectare, pentru o populaţie de aproximativ 5.500 de persoane, în 2.472 de locuinţe.
Zona industrială ocupă 1,6 hectare din total, iar cele de trafic, 12,4 hectare, în timp ce zonele verzi reprezintă un total de 2,6 hectare.
Densitatea populaţiei este de 134,9 rezidenţi per hectar de zonă populată. Numărul de maşini în Vauban este de 172, per 1.000 de rezidenţi.
Cartierul a fost creat în 1991 pe fostele terenuri ale unor cazărimi ale forţelor armate franceze, după plecarea acestora, în 1991. Viziunea le aparţine în mare parte locuitorilor care au creat din 1994 „Forumul Vauban”. Din 2005, asociaţia de cartier "Stadtteilverein Vauban e.V." este responsabilă cu participarea cetăţenească şi gestionarea cartierului. Ce se discută în cele două forumuri cetăţeneşti? Chestiuni ecologice şi sociale care fac parte din procesul de planificare, precum conceptul de transport care limitează numărul maşinilor, un cartier cu distanţe scurte şi prioritate pentru grupuri de construcţii private, proiecte de locuinţe „cooperative”. Ambiţia este ca la orizontul anului 2040 cartierul să se autogestioneze cu energie regenerabilă.
Transportul public este minuţios pus la punct atât în interiorul oraşului, cât şi legăturile cu exteriorul, pietonilor le este acordat spaţiul şi respectul care li se cuvin, deplasarea cu bicicleta, inclusiv a copiilor, la şcoli, este o normalitate, străzile nu sunt inundate de maşini parcate, ba chiar zone întregi sunt închise accesului autoturismelor, iar locuitorii de aici pot închiria vehicule municipale (sistemul de car-sharing, mult promovat la ora actuală în Germania).
În afara obiectivului declarat al planului, de a creşte eficienţa energetică şi a dezvolta energiile alternative, o astfel de politică municipală nu poate avea ca efect decât o îmbunătăţire a calităţii vieţii locuitorilor, care îşi redescoperă mobilitatea şi se bucură de un aer de altă calitate.
Panourile solare sunt numitorul comun pentru ansambluri întregi de locuinţe, la fel şi pompele de căldură, care permit utilizarea energiei din pământ. Multe dintre clădiri sunt eficiente energetic, asigurându-şi nevoile de încălzire şi răcire vară-iarnă prin intermediul energiei eoliene şi solare, dar şi transmitând surplusul în reţeaua urbană.
Multe dintre construcţii sunt din lemn, bine izolate termic. Aportul de căldură este asigurat de o centrală de cogenerare care contribuie şi ea, alături de numeroasele instalaţii fotovoltaice, la alimentarea cu energie a căminelor. În Vauban, unde construcţiile sunt destul de dense, autorităţile locale au avut grijă şi de spaţiile verzi, şi de locurile de relaxare şi joacă pentru copii.
Oraşul a optat pentru verdeaţă, în detrimentul poluării.
Am avut ocazia să trec, alături de jurnaliştii din grup, printr-un părculeţ în care copii de 2-3 ani se jucau nestingheriţi nici măcar de părinţi în nisip, cu jucării din lemn, ca pe vremea bunilor noştri, cătăraţi pe dâmburi de pământ special create, cocoţaţi prin tot felul de spaţii de relaxare special create pentru a le stimula inteligenţa şi pentru a-i pune să-şi consume energia.
Semn că se poate, că există normalitate dincolo de vacarm, că viaţa mai lipsită de zorzoane şi mărci de maşini scumpe e mai sănătoasă şi că, acolo unde există inteligenţă, apare şi eficienţa. Şi nu doar energetică.
Un singur moment tot acest peisaj idilic şi viaţa aferentă mi-au părut greşit..."repartizate": când în cale mi-a ieşit un graffitti cu "I love socialism" şi un grup de tineri aşezaţi pe iarbă au spus că un prieten l-a scris. Am simţit nevoia să le explic că nu poţi scrie asta decât atunci când doar ai auzit despre socialism, nu l-ai şi trăit. Aşa e, când ai viaţa prea uşoară şi frumoasă: nu ştii cu ce să ţi-o poceşti!
CREDIT FOTO: Marina Constantinoiu, Jan Rottler - adelphi
