La trei săptămâni de la „victoria” lor, ruşii au arătat jurnalistilor de la LeFigaro măruntaiele acestei fabrici bântuite de moarte.
Câte tone de obuze au căzut pe Azovstal timp de trei luni? Nu cunoaștem cifrele, dar fabrica și împrejurimile ei mărturisesc potopul de oțel care s-a revărsat în locul simbolic al luptei de la Mariupol timp de multe săptămâni: ziduri dărâmate și calcinate de bombardamente, mormane de structuri metalice cât vezi cu ochii, răsucit și încurcat, pământul ciuruit de impacturi și presărat cu nenumărate resturi, muniții, îmbrăcăminte, căști... Un decor terifiant în care mirosul morții încă plutește ici și colo, dupa cum a putut constata luni trimisul special al lui Le Figaro în cadrul unei vizite fără precedent organizată de armata rusă pentru presă.
Pe 20 mai, uriașa fabrică - se întinde pe douăsprezece hectare pe marginea Mării Azov - a fost cucerită de forțele pro-ruse după predarea a peste 2.000 de luptători ucraineni și evacuarea a o mie de civili care găsiseră acolo un refugiu. Ambii au fost adăpostiți în subteran – zeci de kilometri de galerii pe șapte etaje construite în epoca sovietică sub oțelăriile gigantice și la care jurnaliştii, supravegheați corespunzător, au avut acces pentru prima dată.
Instrucțiunile sunt stricte: nu ridicați nimic, nu atingeți nimic, nu vă abateți de la o cale marcată de soldații forțelor speciale pro-ruse. Minele sunt peste tot, doar o mică parte din acest loc a fost „curățată” de inginerii ruși care au curățat în special cadavrele luptătorilor morți, dintre care unii au fost prinși în capcană.
Rămâneți puțin vizibil
O deschidere care iese din dărâmături, o scară abruptă – ne cufundăm în întuneric. Un șanț de beton duce la mai multe încăperi ai căror ocupanți par să fi plecat cu o zi înainte, parcă grăbiți, lăsându-și uniformele, hainele, obiectele zilnice, unele dintre armele lor antitanc și numeroase muniții de calibru mic. Paturile supraetajate pe trei niveluri umplu aproape tot acest spațiu înfundat și restrâns. Aici locuiau aproximativ 150 de luptători, ni se spune, aparținând batalionului Azov, o unitate de elită a armatei ucrainene creată în urmă cu opt ani, în care unii membri manifestau simpatii pro-naziste. Apărătorii Azovstalului au aparținut și altor unități, precum Brigada 36 Marină Independentă. Nu vom vedea barăcile lor subterane, nici locurile în care au stat civilii, „din motive de securitate”.
Pe perete, la lumina torțelor, mărturisesc inscripțiile: „SS”, „14/88” - trimiteri la una dintre lozincile mișcării neo-naziste și la salutul hitlerist. Mesajul pe care armata rusă dorește să-l transmită prin dezvelirea acestei baze subterane este evident: tocmai pe motivul „denazificării” Ucrainei a fost lansată „operațiunea militară specială” de Vladimir Putin pe 24 februarie.
Pe paturi și mese au fost lăsate și cărți și manuale ucrainene ultra-naționaliste. Fotografii mari cu „eroi” uciși în acțiune – unele cu nume explicite, cum ar fi „Satana” – se adună într-un colț. Tricourile care poartă stema lui Azov – inspirată de heraldica nazistă – au fost lăsate pe loc – poate puțin prea vizibil .
Au existat specialiști străini care să-i învețe pe luptătorii ucraineni cum să manevreze cele mai moderne arme antitanc, spune Dima, un soldat pro-rus din Republica Donețk (DNR)
Există chiar și un joc cu săgeți a cărui țintă nu este alta decât portretul lui Volodimir Zelensky: considerat insuficient de radical, președintele ucrainean nu a fost niciodată apreciat de batalionul Azov. În această mizerie de nedescris, se află o mică infirmerie, cu medicamentele ei. Un calendar de hârtie mic indică data de 14 mai, cu trei zile înainte de primele predări.
Nimeni nu l-a actualizat după aceea... Sunt și desene pentru copii... poate mesaje de sprijin care au ajuns cumva la cei asediați. Cartușele de filtrare pentru mască de gaze sunt pe podea. Ni se arată și arme străine, suedeze, americane – trofee prețioase în ochii rușilor care denunță furnizarea de arme occidentale din ce în ce mai sofisticate și mai puternice către ucraineni.
„Mercenarii străini”
„Au fost specialiști străini care să-i învețe pe luptătorii ucraineni cum să folosească cele mai moderne arme antitanc”, explică Dima, un soldat pro-rus din Republica Donețk (DNR), cu fața ascunsă de o eșarfă. El confirmă, fără alte detalii, prezența luptătorilor străini, în special a „vorbitorilor de franceză”. A fost confirmată prezența unui sud-coreean. Doi britanici prezenți au fost condamnați la moarte în DNR săptămâna trecută. Întrebările noastre despre identitatea „mercenarilor străini” primesc doar răspunsuri minime și foarte formatate. „Ancheta este în desfășurare și organele abilitate sunt în curs de stabilire a naționalității acestor luptători”, se mărginește să-l indice pe Dima, fără a furniza cifre.
Luptătorii Azovstal au fost duși în Rusia pentru audieri. Viitorul lor legal nu este cunoscut în acest stadiu, dar ar putea da naștere unui proces major. Totuși, în același timp, există zvonuri recurente despre posibile schimburi de soldați Azovstal cu alți prizonieri – numele politicianului Viktor Medvedchuk, arestat recent la Kiev, a fost menționat în presa britanică. O ipoteză infirmată de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Ordin de predare
Sub pământ, alte galerii se scufundă în întuneric ca niște gropi fără fund. Unele dintre aceste coridoare se deschid în orașul Mariupol și chiar se unesc, la câțiva kilometri distanță, cu fabrica Ilytcha, celălalt amplasament industrial important al orașului. Spre deosebire de Ilytcha, Azovstal nu ar trebui reconstruit, au spus autoritățile pro-ruse care au ridicat posibilitatea transformării lui într-un parc tehnologic.
O altă galerie, cu săli de odihnă pentru apărătorii Azovstalului. Mai departe, au fost făcute deschideri înguste pentru a servi drept poziții de tragere. În spatele sacilor de ciment, un lunetist se putea poziționa pe o saltea, în rândul unei uși, cu în depărtare o priveliște uluitoare asupra accesului în fabrică. Nimeni nu a putut veni în salvarea ultimului bastion al rezistenței ucrainene de la Mariupol.
După ce au asigurat că nu se vor preda, ultimii apărători ai fabricii, unii dintre ei grav răniți, au indicat că li s-a ordonat să facă acest lucru. Sub un soare arzător, mergem pe aceeași potecă, pe podul care duce la intrarea în fabrică, pe care acești soldați epuizați au luat-o pentru a se constitui prizonieri. Inscripția pe care unul dintre ei a lăsat-o pe o placă de ciment prăbușită este încă vizibilă: „Sunt mulțumit de distrugerea Azovstal”.
