Imediat după dezastrul de la Fukushima (Japonia, 11 martie 2011), Guvernul german a hotărât închiderea tuturor centralelor nucleare de pe teritoriul său. Opt au fost închise a doua zi, iar celelalte 9 reactoare trebuie închise până în anul 2022.
Inițial, companiile de utilitate publică au fost responsabile pentru costul depozitării deșeurilor radioactive din Germania. Având în vedere însă problemele financiare pe care le traversează, Guvernul german a ținut să se asigure că factura nu va fi plătită în final de contribuabilul german.
Astfel, Parlamentul german a adoptat o hotărâre prin care se creează un fond administrat de stat pentru finanțarea depozitării deșeurilor radio-active. Bundestagul a decis transferarea responsabilității de la companii la stat, decizia fiind în vigoare de la începutul anului 2017.
Hotărârea prevede că principalii patru operatori de centrale nucleare (RWE, E.ON, EnBW și Vatenfall) vor vira suma totală de 17,4 miliarde de euro în noul fond administrat de statul german, reprezentând costuri de stocare finală și interimare a deșeurilor radio-active, dar și pentru dezafectarea și demontarea instalațiilor nucleare.
Companiile de utilitate publică vor contribui cu 6,2 miliarde de euro, reprezentând o suprataxă de risc. Conform experților de la Clean Energy Wire este aproape imposibil de a estima cheltuielile totale de depozitare a deșeurilor nucleare de pe urma închiderii tuturor centralelor de pe teritoriul Germaniei.
“Stocarea finală a deșeurilor radioactive poate costa între 10 și 70 de miliarde de euro, iar pentru dezafectarea și demontarea instalațiilor nucleare s-ar adăuga încă o sumă între 26 și 67 de miliarde de euro. O parte din costuri vor fi suportate de stat, iar restul de companiile care operează centralele nucleare.”
Până la finele anului 2014, cele patru mari companii pregătiseră deja 38 de miliarde de euro (22 pentru dezafectare și 16 pentru stocare), fiindcă deviza statului german a rămas: ”poluatorii trebuie să plătească”. În paralel, companiile încearcă să transforme centralele nucleare in centrale termice operate pe bază de surse de energie regenerabile. Practic, pentru a se asigura că vor supraviețui, statul le-a permis să vireze o parte din banii puși de-o parte în continuarea activității prin trecerea la surse de energie regenerabile.
Parlamentarii din opoziție și mai multe centre de cercetare au acuzat rezervele finaciare sunt nesecurizate și netransparente. Încă din 2011, Curtea de Conturi a Germaniei a avertizat că Guvernului german îi lipsește expertiză de a decide dacă rezervele financiare sunt suficiente, periclitând astfel stabilitatea financiară a bugetului de stat.
Între timp, trei dintre companii nu vor să mai fie asociate cu această problemă, așa că au creat firme mai mici care să se ocupe cu managementul deșeurilor nucleare. E.ON a pasat problema la Uniper, suedezii de la Vatenfall au creat o nouă firmă în Germania, Vatenfall Gmbh, în timp ce RWE a creat firma Innogy. În consecință, ministrul Sigmar Gabriel a anunțat că legea răspunderii va fi pusă în aplicare, astfel “părinții vor fi responsabili pentru faptele copiilor lor”.
Singurii care au rămas pe loc par a fi cei de la EnBW, iar efectele economice nu au întârziat să apară. Reprezentanții companiei au anunțat la începutul săptămânii trecute ca EnBW a încheiat anul fiscal 2016 cu o pierdere netă de 1,6 miliarde de euro ca urmare a unei plăți de 4,7 miliarde de euro în fondul german pentru depozitarea deșeurilor radioactive.
“Din cauza legii privind reorganizarea responsabilității pentru managementul deșeurilor nucleare, în 2016 capabilitatea financiară a companiei noastre a fost împinsă la limitele ei”, a subliniat Frank Mastiaux, președintele consiliului de administrație al EnBW, într-o scrisoare adresată acționarilor. Compania a anunțat că pentru prima dată în 13 ani va suspenda plata dividendelor. Deși rețelele electrice, energia regenerabilă și vânzările reprezintă 80% din rezultatul operațional, ”compania se va concentra pe viitor pe un proiect major cum ar fi parcul eolian offshore Hohe See (n.r. aflat în Marea Nordului)”, a adăugat Mastiaux.
Încă din 2005, EnBW, RWE și E.ON au încercat să între pe piața din Romania, anunțând că intenționează să cumpere pachetul majoritar în urmă privatizării Electrica Muntenia Sud. Suma cerută atunci, între 300 și 350 de milioane de euro, i-a făcut să se răzgândească.
